Greutatile pe care le intampina licentiatii invatamantului superior din Romania sunt cunoscute de toti. Dupa ani de studiu, de sacrificii materiale din partea parintilor, multi ingineri, doctori sau profesori romani au ales calea strainatatii in cautarea unei vieti mai bune si a unui trai decent. Ceea ce e insa greu de obtinut in afara tarii tale e respectul si recunoasterea valorii personale.
Romica Veliş are 32 de ani, locuieste in localitatea Castel San Giovanni, provincia Piacenza si a venit in Italia in in urma cu aproape sapte ani.
Este din Gura Humorului (jud. Suceava) si a absolvit in anul 2000 facultatea de constructii, sectia cai ferate, drumuri si poduri din cadrul Universitatii ”Gheorghe Asachi” din Iasi. Pana in august 2001 si-a pregatit si a obtinut masterul cu proiectul ”tehnologii moderne in executia cailor rutiere”, lucrand in paralel ca inginer stagiar la CFR Regionala Iasi.
O emigrare neplanuita
In august 2001 a facut o excursie in Germania si Italia. Ajungand la Roma, la niste prieteni, viata lui a luat o intorsatura neasteptata. Intr-o zi, prietenul la care venise in vizita i-a propus sa lucreze o zi impreuna, promitandu-i ca va fi si platit. Ideea i-a suras si a acceptat.
”La sfarsitul zilei de munca
am fost platit cu 100.000 de lire (aprox. 50 de dolari), ceea ce insemna jumatate din salariul meu din Romania. Ca inginer stagiar la CFR primeam 102 dolari pe luna. Atunci mi-am propus sa raman pentru cel putin un an in Italia” ne-a povestit el.
A urmat insa o perioada de cautari si de schimbari continue a locului de munca. Majoritatea pe santierele din apropierea Romei, cartierul Romanina sau la transporturi si montaje de mobila
, panouri publicitare. ”Viata mi se schimbase radical si nu-mi venea sa cred ce mi se intampla. Totul a culminat in octombrie 2002 cand am fost retinut de catre carabinieri , pe santier, la locul de munca. Impreuna cu alti romani cu care lucram am fost si dusi la chestura, inchisi pentru 24 de ore pentru ca nu aveam permis de munca si rezidenta legala.” povesteste el.
A primit interdictia de a mai ramane in Italia pentru o perioada de cinci ani. A facut recurs la tribunalul din Roma si perioada a fost redusa la 3 ani. In tot acest timp, Romica a trebuit insa sa munceasca, tot in conditii grele si cu frica mereu ca va fi din nou arestat. ”Munceam tot timpul in tensiune...stresul era la limite maxime. In afara faptului ca nu se gasea de munca pentru calificarea mea, trebuia sa fiu si cu ochii in patru sa nu fiu reperat de politie".
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu