Sub arme

Dl Mircea Băsescu i-a făcut din nou pocinogul fratelui său prezidenţial: a intrat într-o firmă de consultanţă militară alături de câţiva galonaţi ai tranzacţiilor armate - Oiţă, Geamănu, Ion Sandu şi fiica lui Aurel Cazacu aflat în ancheta DNA dar şi în Ministerul Economiei - creându-i dlui Băsescu un ditamai conflictul de interese.

Câtă minte trebuie să ai (mai exact, să n-ai!) ca să intri într-o asemenea firmă când ştii că fratele tău este atacat de PSD (conform strategiei experţilor americani) exact prin rude şi apropiaţi? Nu şi-a dat seama că e băgat în gaşcă special pentru a deschide inamicilor uşa de la Cotroceni? Iniţial preşedintele a regretat implicarea fratelui său printr-un comunicat unde i-a cerut acestuia să se retragă din firmă şi unde (în premieră!) a mulţumit presei pentru dezvăluire - chiar dacă ulterior s-a mirat că firma a apărut în media după numai două zile de viaţă. Dl Băsescu ar trebui să-i zică bodaproste pentru viteză: dacă presa întârzia numai o lună şi firma apuca să facă vreo tranzacţie, toată muniţia l-ar fi izbit în plin şi nimeni nu l-ar fi crezut că nu e la curent cu operaţiunea. Aşa, faptul că n-a ştiut două zile de apariţia firmei-capcană sună plauzibil deşi adversarii oricum nu-l cred: dacă preşedintele îşi apără rudele, e acuzat că le protejează iar dacă se delimitează e acuzat că-şi sacrifică fără milă apropiaţii. De data aceasta, dl Băsescu a reacţionat în toate registrele: întâi sobru apoi relaxat („dacă frate-meu se mai bagă în vreo firmă dubioasă, pot să nici nu mai candidez“) şi pe urmă dramatic: „de duşmani te poţi apăra dar este extrem de greu să te aperi de propriul frate“. Dl Băsescu are necazuri la stână: după ce-a tuns oaia, a păţit-o cu Oiţă. Fireşte, fratele său a ieşit din firmă, Cazacu a demisionat dar prostia rămâne. Imediat liberalul Mihăiţă Calimente a cerut comisie parlamentară de anchetă. Comisia Falimente: ce să ancheteze dacă nu s-a făcut nicio tranzacţie? Deputaţii s-au nărăvit la comisii care anchetează (precum comisia anti-Udrea) la televizor unde dnii Orban şi Bănicioiu trag concluzii înainte de a le avea asigurându-i dnei Udrea un rol de zile mari în piesa „Dama de pică“ şi se ridică - părăsind scena cu o replică antologică: „domnule secretar de stat, chemaţi liftul“. Asemenea minunăţie nu s-a mai auzit de la Vanghelie: „opriţi grătarele, vorbeşte Mircea Geoană“. În fine, chemaţi liftul, opriţi grătarele, opriţi timpul şi chemaţi preoţii - să