Terapia prin film: de la teama de înălţime la traumele din copilărie

Un an bun“ este o lecţie potrivită pentru cei aflaţi în crize existenţiale, pe când „Războiul Rozelor“ este ideal pentru cuplurile în dificultate.

Suferi de rău de înălţime? Ţi se pare că viaţa nu mai are nici o noimă? Nu te mai împaci cu partenerul? Poate că ai nevoie de un psihoterapeut. Sau poate că mai bine vezi un film bun. Dar şi mai bine e să le faci pe amândouă, spun psihologii. Creată în 1999 peste Ocean, terapia prin film începe să-şi facă loc şi în cabinetele de la noi. „Multă vreme psihologii au privit filmul ca pe ceva superficial, ca pe un simplu
mijloc de divertisment. Din fericire, şi-au dat seama că teatrul, muzica, literatura sunt forme vechi de terapie, folosite foarte bine în antichitate.

Apoi şi-au orientat atenţia spre cinematografie şi alte forme moderne de artă”, aminteşte psihoterapeutul Elena-Claudia Rusu. Doctor în psihologie, ea a lansat în această săptămână volumul „Psihologie şi cinematografie. Funcţiile psihosociale ale filmului“ (Editura Cartea Daath), după care va urma un al doilea volum dedicat terapiei prin film.

Filmoterapia nu este un „panaceu“, atrage atenţia autoarea. Este o tehnică folosită complementar terapiei, la fel cum alţii folosesc desenul sau basmul. Prin toate acestea, pacientul e îndemnat să conştientizeze probleme împinse în inconştient şi să găsească eventuale soluţii. „Într-o terapie de grup, o clientă a reacţionat cu furie şi încordare faţă de personajul unei mame extrem de tiranice. Ea însăşi a fost surprinsă de reacţia accentuată. Ne-am dat seama că era o asemănare faţă de relaţia cu mama ei“, exemplifică Elena-Claudia Rusu. Specialista atrage atenţia că terapeutul selectează cu atenţie filmele, în funcţie de fiecare caz. „Nu recomand filme cu abuzuri fizice unor persoane care au trecut de curând prin aşa ceva. N-aş pune «Bliss» («Extaz») cuiva care a fost abuzat în copilărie decât după ce am avea o bună relaţie terapeutică, am discuta despre amintiri şi despre trauma în sine“, spune psihologul format în terapii cognitiv-comportamental.

Un film bine ales nu doar că scoate la iveală experienţe neplăcute şi uitate, dar oferă soluţii şi chiar modele de viaţă. În comedia romantică „Un an bun“, personajul jucat de Russell Crowe este un bancher londonez care ajunge să schimbe mediul stresant urban pe un conac din Provenţa. „Am folosit filmul cu un om de afaceri
prosper care trecea printr-o criză personală. Asociind şi alte tehnici clasice, l-am ajutat să înţeleagă ce contează de fapt pentru viaţa lui. Şi-a schimbat locul de muncă, n-a mai acordat importanţă numai banilor
şi şi-a construit o casă
la ţară“, spune psihoterapeutul Elena-Claudia Rusu. Sugestii pot găsi şi cuplurile aflate în dificultate. Un film celebru care vorbeşte despre jocurile psihologice în cuplu ar fi „Războiul rozelor“, cu Kathleen Turner şi Michael Douglas, exemplifică psihologul. De folos, spunea ea, poate fi şi clasicul „Vertigo“ („Ameţeală“), semnat de Alfred Hitchcock. „Pacientul poate sta în siguranţă pe canapea acasă, privind cum anume procedează personajul cu teamă de înălţime. Uneori poate că ce contează pentru el este doar scena cu scara“, spune Rusu.