Romania isi mentine in continuare proiectul de a adopta euro in 2014, a declarat, ieri, guvernatorul Bancii Nationale. Mugur Isarescu a precizat insa ca acest proiect este conditionat de reducerea inflatiei si a deficitului de cont curent, informeaza The Money Channel.
Adoptarea euro
in 2014 este posibila in continuare, ceea ce este important este sa progresam pe calea temperarii inflatiei, in paralel cu o diminuare a deficitului de cont curent", a declaratieri Isarescu pentru AFP. Ca sa intre in zona euro, o tara trebuie sa respecte cinci criterii de guvernare, dintre care cele mai importante se refera la o inflatie controlata si o disciplina stricta in materie de cheltuieli publice.
Potrivit
declaratiilor guvernatorului Mugur Isarescu, dupa ce si-a revizuit in sus in august previziunile sale pentru inflatie, de la 6% la 6,6%, BNR ar putea in curand sa isi revizuiasca in scadere estimarile sale pentru acest indicator. Inflatia s-a accelerat in iulie pana la un nivel anual de 9,04%, comparativ cu aceeasi luna de anul trecut. "La finalul anului, am putea avea surpriza placuta de a asista la o temperare a inflatiei inspre 6%", a estimat guvernatorul Bancii Nationale.
Temperarea asteptata a inflatiei, "dupa 12 luni de efort", va fi una dintre vestile bune pentru economia Romaniei, cu atat mai mult cu cat acest lucru s-a intamplat pe un fond de crestere puternica, de 8,8% in primul semestru, a subliniat
Isarescu. Seful BNR a atras, totodata, atentia cu privire la riscul unei "exuberante legate de consum" si a cerut politici economice care sa puna accentul pe diminuarea deficitelor si a inflatiei si nu pe crestere.
Isarescu a evocat, totodata, riscurile legate de cheltuielile electorale, mai ales din cauza celor legislative din 30 noiembrie, in conditiile in care "orice guvern" ar fi tentat sa isi dezlege punga ca sa contribuie la satisfacerea revendicarilor sociale.
luni, 27 aprilie 2009
Joaquin Almunia avertizeaza asupra unei posibile spirale inflationiste in Europa
Exista semne ale unei posibile spirale inflationiste in Europa, iar restrictiile salariale sunt vitale, a declarat Joaquin Almunia, comisarul european pentru Afaceri Economice si Monetare, intr-un interviu acordat marti cotidianului francez ''Le Figaro'', preluat de Agepres. Almunia a afirmat ca Uniunea Europeana va revizui in crestere prognoza pentru inflatie, iar proiectiile referitoare la cresterea economica vor fi revizuite in scadere, miercuri, cand vor fi publicate noile previziuni, dar nu este vorba de recesiune.
''Am observat o scadere semnificativa a indicatorilor de incredere, ceea ce este logic. Tensiunile de pe pietele
financiare continua, iar criza subprime s-a intins si in alte zone ale economiei reale'', sustine oficialul european. ''Dar nu trebuie sa jucam rolul Cassandrei si sa punem ideea recesiunii in centrul discutiilor. Din contra, trebuie sa incercam sa ne recastigam increderea in jucatorii economici'', a explicat Joaquin Almunia. ''Nu vedem o spirala inflationista, dar observam semnele'', a declarat el, avertizand asupra inflatiei din Europa, care ar putea duce la recesiune.
Franta este, in opinia comisarului european, singura tara care a analizat nivelul ratelor dobanzilor stabilite de Banca Central Europeana (BCE). BCE a decis saptamana trecuta mentinerea dobanzii de referinta pentru zona euro
la 4,25 la suta, cel mai ridicat nivel din ultimii sapte ani, pe fondul cresterii inflatiei si incetinirii ritmului de crestere economica. Institutia vrea sa previna o spirala salarii-preturi, in conditiile in care muncitorii solicita deja compensatii pentru costurile ridicate la alimente si energie
, care au accelerat inflatia la un nivel maxim al ultimilor 16 ani.
''Am observat o scadere semnificativa a indicatorilor de incredere, ceea ce este logic. Tensiunile de pe pietele
financiare continua, iar criza subprime s-a intins si in alte zone ale economiei reale'', sustine oficialul european. ''Dar nu trebuie sa jucam rolul Cassandrei si sa punem ideea recesiunii in centrul discutiilor. Din contra, trebuie sa incercam sa ne recastigam increderea in jucatorii economici'', a explicat Joaquin Almunia. ''Nu vedem o spirala inflationista, dar observam semnele'', a declarat el, avertizand asupra inflatiei din Europa, care ar putea duce la recesiune.
Franta este, in opinia comisarului european, singura tara care a analizat nivelul ratelor dobanzilor stabilite de Banca Central Europeana (BCE). BCE a decis saptamana trecuta mentinerea dobanzii de referinta pentru zona euro
la 4,25 la suta, cel mai ridicat nivel din ultimii sapte ani, pe fondul cresterii inflatiei si incetinirii ritmului de crestere economica. Institutia vrea sa previna o spirala salarii-preturi, in conditiile in care muncitorii solicita deja compensatii pentru costurile ridicate la alimente si energie
, care au accelerat inflatia la un nivel maxim al ultimilor 16 ani.
Fabrica Ikea se închide
Fabrica de mobilă de la Siret a concernului suedez Ikea se va închide definitiv, iar 481 din cei 528 de angajaţi vor fi concediaţi.
„Decizia acţionariatului vine ca urmare a pierderilor de aproximativ 38 de milioane de lei din ultimii doi ani şi jumătate. O altă cauză e competiţ ia ridicată pe piaţa achiziţionării de materie primă, în special datorită prezenţei unor mari
societăţi, precum Egger şi Schweighofer“, explică directorul ITM Mihai Airinei care au fost motivele invocate de conducerea societăţii Swedwood, parte a concernului Ikea.
„Decizia acţionariatului vine ca urmare a pierderilor de aproximativ 38 de milioane de lei din ultimii doi ani şi jumătate. O altă cauză e competiţ ia ridicată pe piaţa achiziţionării de materie primă, în special datorită prezenţei unor mari
societăţi, precum Egger şi Schweighofer“, explică directorul ITM Mihai Airinei care au fost motivele invocate de conducerea societăţii Swedwood, parte a concernului Ikea.
Senatul a anulat taxa auto. Decizia finală va fi luată de Camera Deputaţilor
Senatorii au decis luni anularea taxei auto
şi a taxei de poluare. Camera Deputaţilor urmează acum să dezbată această decizie adoptată cu 58 de voturi, 11 împotrivă şi două abţineri, şi, dacă va susţine hotărârea senatorilor, Guvernul va fi pus într-o situaţie dificilă deoarece va fi obligat să restituie banii
percepuţi prin taxa de poluare, dar şi cei de la prima înmatriculare. Unele dintre programele susţinute de Guvern prin aceste taxe, printre care şi programul "Rabla" ar putea fi anulate.
Cele 15 amendamente formulate în cadrul şedinţei Comisiilor reunite de buget prevăd eliminarea completă nu doar a taxei de poluare, introdusă începând cu 1 iulie 2008, ci şi a vechii taxe de primă înmatriculare, care a funcţionat din 2007 până în primul semestru al anului 2008 şi a fost introdusă pe baza Codului Fiscal.
Sumele încasate de stat pentru cele două taxe se restituie integral, conform proiectului adoptat de Senat. Restituirea sumelor se va face de la bugetul de stat, nu de la Fondul de Mediu, iar sumele vor fi indexate potrivit ratei
inflaţiei în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii de modificare a Ordonanţei 50/2008.
În urmă cu o săptămână Guvernul a aprobat normele care stabilesc procedura de restituire a diferenţei de taxă auto plătită până în prezent conform Codului Fiscal şi taxa de poluare auto, care a intrat în vigoare pe 1 iulie 2008.
Într-o conferinţă de presă, Mihai Hură, directorul general al Ministerului Finanţelor, a precizat săptămâna trecută, că se va restitui atât diferenţa dintre taxa auto şi taxa rezultată din Ordonanţă, cât şi sumele din valoarea
reziduală a taxei plătite.
şi a taxei de poluare. Camera Deputaţilor urmează acum să dezbată această decizie adoptată cu 58 de voturi, 11 împotrivă şi două abţineri, şi, dacă va susţine hotărârea senatorilor, Guvernul va fi pus într-o situaţie dificilă deoarece va fi obligat să restituie banii
percepuţi prin taxa de poluare, dar şi cei de la prima înmatriculare. Unele dintre programele susţinute de Guvern prin aceste taxe, printre care şi programul "Rabla" ar putea fi anulate.
Cele 15 amendamente formulate în cadrul şedinţei Comisiilor reunite de buget prevăd eliminarea completă nu doar a taxei de poluare, introdusă începând cu 1 iulie 2008, ci şi a vechii taxe de primă înmatriculare, care a funcţionat din 2007 până în primul semestru al anului 2008 şi a fost introdusă pe baza Codului Fiscal.
Sumele încasate de stat pentru cele două taxe se restituie integral, conform proiectului adoptat de Senat. Restituirea sumelor se va face de la bugetul de stat, nu de la Fondul de Mediu, iar sumele vor fi indexate potrivit ratei
inflaţiei în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii de modificare a Ordonanţei 50/2008.
În urmă cu o săptămână Guvernul a aprobat normele care stabilesc procedura de restituire a diferenţei de taxă auto plătită până în prezent conform Codului Fiscal şi taxa de poluare auto, care a intrat în vigoare pe 1 iulie 2008.
Într-o conferinţă de presă, Mihai Hură, directorul general al Ministerului Finanţelor, a precizat săptămâna trecută, că se va restitui atât diferenţa dintre taxa auto şi taxa rezultată din Ordonanţă, cât şi sumele din valoarea
reziduală a taxei plătite.
România nu va suferi o aterizare dură a creşterii economice
Interviu cu Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României
- Domnule guvernator, analişti din străinătate includ România, împreună cu alte patru state – Lituania, Letonia, Estonia şi Bulgaria – într-un grup despre care spun că este sortit aterizării dure, Hard landing, cum spun englezii. De fapt, în Estonia şi Letonia creşterea economică a scăzut dramatic, de la 10 la sută la cifre negative; inflaţia e măsurată acolo cu două cifre iar deficitul extern depăşeşte 15 la sută. Este posibil ca astfel de dinamici negative să sufere şi România? Consideraţi că este corect încadrată ţara noastră în acest grup?
- Citind textele respectivilor analişti străini, cu greu am găsit vreun argument solid care să justifice încadrarea României în zona de risc a aterizării dure. Dimpotrivă.
Trecând acum la explicaţii, voi sublinia
că există unele asemănări între aceste ţări: nivelul PIB pe locuitor este mai scăzut decât media UE, toate au înregistrat rate înalte de creştere în procesul de recuperare a decalajelor. Există însă şi deosebiri fundamentale, printre care cel mai important, după părerea mea, este mecanismul de politică monetară. Trei dintre cele patru ţări menţionate funcţionează în regim de consiliu monetar (currency board), iar a patra, Letonia, într-un mecanism apropiat de consiliul monetar. Desigur, consiliul monetar are virtuţile sale incontestabile. Să ne amintim, de exemplu, că Bulgaria ajunsese la o rată a inflaţiei de peste 1.000 la sută, iar economia era în totală degringoladă. Adoptarea consiliului monetar a reprezentat soluţia care – cu costuri sociale inevitabile – a readus economia bulgară pe linia de plutire, iar inflaţia a scăzut brusc foarte mult şi a rămas la niveluri apropiate de cele ale ţărilor Uniunii Europene pentru un bun număr de ani.
Ţara care adoptă consiliu monetar nu mai are politică monetară
Dar consiliul monetar are şi limitele şi servituţile sale. BNR s-a opus permanent adoptării unui asemenea sistem în România tocmai ţinând seama de aceste limite şi servituţi. Practic, ţara care adoptă consiliul monetar nu mai are politică monetară, iar banca centrală rămâne un fel de institut de statistică. În locul unui vehicul cu două „pedale” – politica monetară şi politica fiscală – economia ţărilor care au consiliu monetar rămâne cu o singură pedală: politică fiscală. Cu riscul de a lungi puţin explicaţia, să analizăm ce s-a întâmplat în cele patru ţări menţionate şi ce s-a întâmplat la noi, într-un context internaţional mai puţin obişnuit ca cel din ultimii ani, în care, concomitent, s-a apreciat moneda europeană şi au crescut preţurile la produse agricole şi la energie.
Aprecierea euro a scăzut competitivitatea producţiei din ţările care aveau cursul valutar legat fix de euro, iar creşterea preţurilor internaţionale s-a repercutat în rate mai ridicate ale inflaţiei interne. Ţările cu consiliu monetar nu au putut modifica nici cursul valutar, nici ratele dobânzilor, legate fix de nivelul din zona euro, de 4,25% în prezent. Ca urmare, la o inflaţie ajunsă la 16-20% în ţările baltice, dobânzile au devenit puternic negative în termeni reali, iar politica monetară a devenit de fapt prociclică – încurajând consumul, în condiţiile în care cursul fix a descurajat producţia. Practic, imposibilitatea de a reacţiona la factori perturbatori din exterior, care este principala slăbiciune a regimului de consiliu monetar, a împins economia ţărilor respective înspre aterizare dură.
Cum stau lucrurile la noi? Regimul valutar bazat pe curs flexibil a permis pieţei să corecteze prin propriile mecanisme supraaprecierea pe care a înregistrat-o la un moment dat leul, iar Banca Naţională a putut majora ratele dobânzilor – ceea ce a şi făcut, în şapte reprize în ultimele 10 luni – pentru a le menţine permanent în palierul real-pozitiv şi a diminua inflaţia indusă de aceleaşi evoluţii externe care au afectat ţările menţionate de dvs. Banca Naţională a mers chiar mai departe pentru a tempera consumul şi a menţine sănătatea portofoliului băncilor comerciale – prin recentele măsuri de ordin prudenţial cu privire la creditele
pentru persoane fizice. Toate acestea au limitat semnificativ riscul unei aterizări dure a economiei româneşti, chiar dacă acesta încă este prezent, cât timp se menţine un decalaj însemnat între deficitul de cont curent şi finanţarea acestuia prin intrări de investiţii directe.
Deficitul bugetar în 2008 se va menţine sub 3 la sută
- Totuşi, analiştii străini ce au inclus România în grupa celor cinci ţări ameninţate de pericolul unei aterizări dure a creşterii economice şi-au argumentat opinia. Să se fi înşelat atât de mult?
- Să judecăm. Un argument invocat de ei ar fi că politica fiscală a României este prociclică. Ei bine, deşi suntem într-un an electoral, avem motive să credem că deficitul bugetar în 2008 se va menţine sub nivelul de 3 la sută. Totodată, banca centrală a întărit suplimentar politica monetară, pentru a compensa caracterul insuficient restrictiv al politicii fiscale.
Un alt argument este acela că politica de venituri este mult prea expansivă, fapt de care suntem îngrijoraţi şi noi, cei de la Banca Naţională. De altfel, am transmis în repetate rânduri avertismente, cu atât mai mult cu cât aici o eventuală compensare prin întărirea şi mai mult a politicii monetare nu numai că nu ajută, dar poate fi contraproductivă, ambele mergând spre deteriorarea competitivităţii externe. Restabilirea unui echilibru pe termen lung între creşterea veniturilor şi creşterea productivităţii muncii este deci necesară.
În sfârşit, am văzut în unele lucrări că România ar fi depunctată din cauza indicatorului numit „lichiditate externă”. Un indicator ce exprimă raportul între rezerva internaţională a ţării şi datoria externă, publică şi privată, pe termen scurt. Un raport subunitar în cazul României, datoria externă pe termen scurt fiind mai mare decât rezerva. Şi aici însă cred că se exagerează, întrucât rezerva internaţională a României este la limita superioară a raportului optim dacă o evaluăm după ceilalţi indicatori, cum ar fi raportul dintre rezervă şi importuri. Datoria externă pe termen scurt este într-adevăr mare, dar în cvasitotalitatea sa e contractată de sectorul privat. Iar din totalul acestei datorii private, cea mai mare parte este obţinută de băncile cu capital străin din România de la societăţile-mamă din străinătate. Noi am intervenit pentru soluţionarea acestei probleme prin măsuri de descurajare a creditului
în valută. Dacă totuşi s-ar materializa riscul semnalat şi băncile-mamă şi-ar restrânge fluxurile către România, efectul ar fi mai degrabă benefic, întrucât ar dispărea baza expansiunii exagerate a creditului în valută, care ne-a dat bătăi de cap atâţia ani.
Prin urmare, aceste motive nu le văd atât de solide pentru ca România să fie asociată grupului ţărilor cu risc de probabilitate ridicată de aterizaj dur.
Potenţialul agricol al României aşteaptă să fie valorificat
- Consideraţi, aşadar, că în România creşterea economică înaltă va continua?
- Consider că şi în anii ce vin vom avea creştere economică în România. Desigur, o creştere economică mai aproape de potenţialul pe care experţii Băncii Naţionale l-au evaluat la circa 6 la sută pe an. Este adevărat că, în condiţiile slăbirii activităţii economice mondiale, mai ales în Uniunea Europeană, care este principala noastră piaţă de desfacere, creşterea economiei româneşti ar putea să fie ceva mai scăzută decât 6 la sută. Dar fără îndoială că o serie întreagă de alţi factori vor acţiona asupra creşterii economice de anul viitor, situând-o peste sau sub 6 la sută: evoluţia preţului petrolului, calitatea anului agricol, amplificarea eforturilor pentru dezvoltarea infrastructurii, dar şi a celor pentru a crea condiţii de creştere mai rapidă a productivităţii muncii, volumul investiţiilor străine etc. Oricum, o creştere economică de 6 la sută, în condiţiile actuale, constituie o performanţă remarcabilă. Ceea ce nu înseamnă că nu-i vom auzi pe unii analişti spunând, dacă sporul PIB se va diminua de la 9 la sută la 6 la sută, că rata
de creştere „s-a prăbuşit” cu 33 la sută.
- O creştere între 8 şi 9 la sută reprezintă supraîncălzirea economiei româneşti? Care este punctul dumneavoastră de vedere?
- Niciodată nu m-am grăbit să avansez o simplă cifra ca semnificând supraîncălzirea economiei. Obişnuiesc să prezint lucrurile într-o manieră mult mai nuanţată, cum de altfel sunt ele în realitate. De fapt, ce înseamnă supraîncălzire? O dezvoltare ce depăşeşte substanţial potenţialul de creştere, fapt ce duce la supralicitarea factorilor de producţie, îndeosebi la cronicizarea lipsei de forţă de muncă, la creşterea rapidă a salariilor şi la creşterea preţurilor. Pentru situaţia din acest an, cred că e bine să avem o abordare sectorială. La o extremă, în agricultură, creşterea semnificativă a producţiei s-a datorat în principal factorilor naturali. Şi nu avem semne de supraîncălzire.
Dimpotrivă, preţurile majorităţii produselor agricole sunt în scădere, iar factorii de producţie, în special pământul, dar şi forţa de muncă, sunt în mod evident subutilizaţi. Importantul potenţial agricol al României încă aşteaptă să fie mai bine valorificat.
La cealaltă extremă, în domeniul construcţiilor, alt contributor major la performanţa economică din acest an, sunt semne vizibile de supraîncălzire: lipsă cronică de forţă de muncă, creşteri substanţiale ale preţurilor materialelor de construcţii, creşteri de salarii etc.
Desigur, o politică înţeleaptă trebuie să stimuleze numai sectoarele economice unde avem potenţial neutilizat (un exemplu îl constituie agricultura) sau unde există gâtuiri, cum se întâmplă cu infrastructura rutieră.
Deficitul extern, doar 14 la sută din PIB
- Totuşi, sunt exprimate numeroase puncte de vedere conform cărora agenţiile de rating ar putea retrograda România. Care credeţi că ar fi principalii factori de risc ce ar putea duce la o scădere a ratingului de ţară?
- Până acum, reacţia agenţiilor de rating s-a limitat la a modifica perspectivele economice şi nu ratingul. Ca să răspund la întrebare – cu toate că nu cred că România va fi retrogradată la o clasă sub „investment grade” – principalul factor de risc rămâne deficitul de cont curent. Prin politicile monetare restrictive, aşa cum am spus mai înainte, ne-am adresat acestei probleme. Cred că la sfârşitul anului vom consemna un deficit extern, ca pondere în PIB, limitat la cifra din 2007 de 14 la sută şi nu de 15-16 la sută, cât au avansat unii analişti.
Acest lucru e un bun început, dar nu ne putem opri aici. România trebuie să urmeze politici care să permită reducerea treptată şi previzibilă a deficitului de cont curent până la nivelul acoperirii cvasiintegrale cu investiţii directe de capital, pentru a recâştiga încrederea agenţiilor de rating şi a asigura îmbunătăţirea bonităţii externe. Vom fi deci nevoiţi să instrumentăm o corecţie treptată a acestui deficit, chiar cu câteva puncte procentuale în doi-trei ani, dezirabil fiind ca acest lucru să se întâmple în condiţiile unei creşteri economice sustenabile, în apropiere de potenţial, concomitent cu consolidarea procesului de dezinflaţie ce va fi reluat în toamna acestui an, după câteva trimestre bune de eforturi consistente. În acest sens, punctul de vedere al BNR a fost exprimat public în repetate rânduri. Noi susţinem că o astfel de corecţie se poate face numai printr-un mix echilibrat de politici monetare, politici fiscale şi politici de venituri, dublat de grăbirea reformelor structurale care să ducă la creşterea productivităţii muncii.
- Care ar fi pentru România implicaţiile unei reduceri a calificativului?
- Repet, nu cred într-o retrogradare. Aşa cum am spus, ar putea interveni o schimbare de perspectivă. Dacă însă ar avea loc o retrogradare, consecinţele ar fi destul de serioase. Ea s-ar reflecta în primul rând în majorarea sensibilă a costurilor finanţării externe, dar şi în descurajarea investiţiilor directe de capital, ceea ce ar limita potenţialul de creştere economică rapidă.
- De ce credeţi că agenţiile de rating sunt mai rezervate în ceea ce priveşte România, comparativ cu alte state?
- Probabil dintr-o insuficientă claritate legată de starea economică şi financiară reală a României, neclaritate izvorâtă şi din semnale inconsistente ce vin uneori dinlăuntrul ţării.
- Domnule guvernator, analişti din străinătate includ România, împreună cu alte patru state – Lituania, Letonia, Estonia şi Bulgaria – într-un grup despre care spun că este sortit aterizării dure, Hard landing, cum spun englezii. De fapt, în Estonia şi Letonia creşterea economică a scăzut dramatic, de la 10 la sută la cifre negative; inflaţia e măsurată acolo cu două cifre iar deficitul extern depăşeşte 15 la sută. Este posibil ca astfel de dinamici negative să sufere şi România? Consideraţi că este corect încadrată ţara noastră în acest grup?
- Citind textele respectivilor analişti străini, cu greu am găsit vreun argument solid care să justifice încadrarea României în zona de risc a aterizării dure. Dimpotrivă.
Trecând acum la explicaţii, voi sublinia
că există unele asemănări între aceste ţări: nivelul PIB pe locuitor este mai scăzut decât media UE, toate au înregistrat rate înalte de creştere în procesul de recuperare a decalajelor. Există însă şi deosebiri fundamentale, printre care cel mai important, după părerea mea, este mecanismul de politică monetară. Trei dintre cele patru ţări menţionate funcţionează în regim de consiliu monetar (currency board), iar a patra, Letonia, într-un mecanism apropiat de consiliul monetar. Desigur, consiliul monetar are virtuţile sale incontestabile. Să ne amintim, de exemplu, că Bulgaria ajunsese la o rată a inflaţiei de peste 1.000 la sută, iar economia era în totală degringoladă. Adoptarea consiliului monetar a reprezentat soluţia care – cu costuri sociale inevitabile – a readus economia bulgară pe linia de plutire, iar inflaţia a scăzut brusc foarte mult şi a rămas la niveluri apropiate de cele ale ţărilor Uniunii Europene pentru un bun număr de ani.
Ţara care adoptă consiliu monetar nu mai are politică monetară
Dar consiliul monetar are şi limitele şi servituţile sale. BNR s-a opus permanent adoptării unui asemenea sistem în România tocmai ţinând seama de aceste limite şi servituţi. Practic, ţara care adoptă consiliul monetar nu mai are politică monetară, iar banca centrală rămâne un fel de institut de statistică. În locul unui vehicul cu două „pedale” – politica monetară şi politica fiscală – economia ţărilor care au consiliu monetar rămâne cu o singură pedală: politică fiscală. Cu riscul de a lungi puţin explicaţia, să analizăm ce s-a întâmplat în cele patru ţări menţionate şi ce s-a întâmplat la noi, într-un context internaţional mai puţin obişnuit ca cel din ultimii ani, în care, concomitent, s-a apreciat moneda europeană şi au crescut preţurile la produse agricole şi la energie.
Aprecierea euro a scăzut competitivitatea producţiei din ţările care aveau cursul valutar legat fix de euro, iar creşterea preţurilor internaţionale s-a repercutat în rate mai ridicate ale inflaţiei interne. Ţările cu consiliu monetar nu au putut modifica nici cursul valutar, nici ratele dobânzilor, legate fix de nivelul din zona euro, de 4,25% în prezent. Ca urmare, la o inflaţie ajunsă la 16-20% în ţările baltice, dobânzile au devenit puternic negative în termeni reali, iar politica monetară a devenit de fapt prociclică – încurajând consumul, în condiţiile în care cursul fix a descurajat producţia. Practic, imposibilitatea de a reacţiona la factori perturbatori din exterior, care este principala slăbiciune a regimului de consiliu monetar, a împins economia ţărilor respective înspre aterizare dură.
Cum stau lucrurile la noi? Regimul valutar bazat pe curs flexibil a permis pieţei să corecteze prin propriile mecanisme supraaprecierea pe care a înregistrat-o la un moment dat leul, iar Banca Naţională a putut majora ratele dobânzilor – ceea ce a şi făcut, în şapte reprize în ultimele 10 luni – pentru a le menţine permanent în palierul real-pozitiv şi a diminua inflaţia indusă de aceleaşi evoluţii externe care au afectat ţările menţionate de dvs. Banca Naţională a mers chiar mai departe pentru a tempera consumul şi a menţine sănătatea portofoliului băncilor comerciale – prin recentele măsuri de ordin prudenţial cu privire la creditele
pentru persoane fizice. Toate acestea au limitat semnificativ riscul unei aterizări dure a economiei româneşti, chiar dacă acesta încă este prezent, cât timp se menţine un decalaj însemnat între deficitul de cont curent şi finanţarea acestuia prin intrări de investiţii directe.
Deficitul bugetar în 2008 se va menţine sub 3 la sută
- Totuşi, analiştii străini ce au inclus România în grupa celor cinci ţări ameninţate de pericolul unei aterizări dure a creşterii economice şi-au argumentat opinia. Să se fi înşelat atât de mult?
- Să judecăm. Un argument invocat de ei ar fi că politica fiscală a României este prociclică. Ei bine, deşi suntem într-un an electoral, avem motive să credem că deficitul bugetar în 2008 se va menţine sub nivelul de 3 la sută. Totodată, banca centrală a întărit suplimentar politica monetară, pentru a compensa caracterul insuficient restrictiv al politicii fiscale.
Un alt argument este acela că politica de venituri este mult prea expansivă, fapt de care suntem îngrijoraţi şi noi, cei de la Banca Naţională. De altfel, am transmis în repetate rânduri avertismente, cu atât mai mult cu cât aici o eventuală compensare prin întărirea şi mai mult a politicii monetare nu numai că nu ajută, dar poate fi contraproductivă, ambele mergând spre deteriorarea competitivităţii externe. Restabilirea unui echilibru pe termen lung între creşterea veniturilor şi creşterea productivităţii muncii este deci necesară.
În sfârşit, am văzut în unele lucrări că România ar fi depunctată din cauza indicatorului numit „lichiditate externă”. Un indicator ce exprimă raportul între rezerva internaţională a ţării şi datoria externă, publică şi privată, pe termen scurt. Un raport subunitar în cazul României, datoria externă pe termen scurt fiind mai mare decât rezerva. Şi aici însă cred că se exagerează, întrucât rezerva internaţională a României este la limita superioară a raportului optim dacă o evaluăm după ceilalţi indicatori, cum ar fi raportul dintre rezervă şi importuri. Datoria externă pe termen scurt este într-adevăr mare, dar în cvasitotalitatea sa e contractată de sectorul privat. Iar din totalul acestei datorii private, cea mai mare parte este obţinută de băncile cu capital străin din România de la societăţile-mamă din străinătate. Noi am intervenit pentru soluţionarea acestei probleme prin măsuri de descurajare a creditului
în valută. Dacă totuşi s-ar materializa riscul semnalat şi băncile-mamă şi-ar restrânge fluxurile către România, efectul ar fi mai degrabă benefic, întrucât ar dispărea baza expansiunii exagerate a creditului în valută, care ne-a dat bătăi de cap atâţia ani.
Prin urmare, aceste motive nu le văd atât de solide pentru ca România să fie asociată grupului ţărilor cu risc de probabilitate ridicată de aterizaj dur.
Potenţialul agricol al României aşteaptă să fie valorificat
- Consideraţi, aşadar, că în România creşterea economică înaltă va continua?
- Consider că şi în anii ce vin vom avea creştere economică în România. Desigur, o creştere economică mai aproape de potenţialul pe care experţii Băncii Naţionale l-au evaluat la circa 6 la sută pe an. Este adevărat că, în condiţiile slăbirii activităţii economice mondiale, mai ales în Uniunea Europeană, care este principala noastră piaţă de desfacere, creşterea economiei româneşti ar putea să fie ceva mai scăzută decât 6 la sută. Dar fără îndoială că o serie întreagă de alţi factori vor acţiona asupra creşterii economice de anul viitor, situând-o peste sau sub 6 la sută: evoluţia preţului petrolului, calitatea anului agricol, amplificarea eforturilor pentru dezvoltarea infrastructurii, dar şi a celor pentru a crea condiţii de creştere mai rapidă a productivităţii muncii, volumul investiţiilor străine etc. Oricum, o creştere economică de 6 la sută, în condiţiile actuale, constituie o performanţă remarcabilă. Ceea ce nu înseamnă că nu-i vom auzi pe unii analişti spunând, dacă sporul PIB se va diminua de la 9 la sută la 6 la sută, că rata
de creştere „s-a prăbuşit” cu 33 la sută.
- O creştere între 8 şi 9 la sută reprezintă supraîncălzirea economiei româneşti? Care este punctul dumneavoastră de vedere?
- Niciodată nu m-am grăbit să avansez o simplă cifra ca semnificând supraîncălzirea economiei. Obişnuiesc să prezint lucrurile într-o manieră mult mai nuanţată, cum de altfel sunt ele în realitate. De fapt, ce înseamnă supraîncălzire? O dezvoltare ce depăşeşte substanţial potenţialul de creştere, fapt ce duce la supralicitarea factorilor de producţie, îndeosebi la cronicizarea lipsei de forţă de muncă, la creşterea rapidă a salariilor şi la creşterea preţurilor. Pentru situaţia din acest an, cred că e bine să avem o abordare sectorială. La o extremă, în agricultură, creşterea semnificativă a producţiei s-a datorat în principal factorilor naturali. Şi nu avem semne de supraîncălzire.
Dimpotrivă, preţurile majorităţii produselor agricole sunt în scădere, iar factorii de producţie, în special pământul, dar şi forţa de muncă, sunt în mod evident subutilizaţi. Importantul potenţial agricol al României încă aşteaptă să fie mai bine valorificat.
La cealaltă extremă, în domeniul construcţiilor, alt contributor major la performanţa economică din acest an, sunt semne vizibile de supraîncălzire: lipsă cronică de forţă de muncă, creşteri substanţiale ale preţurilor materialelor de construcţii, creşteri de salarii etc.
Desigur, o politică înţeleaptă trebuie să stimuleze numai sectoarele economice unde avem potenţial neutilizat (un exemplu îl constituie agricultura) sau unde există gâtuiri, cum se întâmplă cu infrastructura rutieră.
Deficitul extern, doar 14 la sută din PIB
- Totuşi, sunt exprimate numeroase puncte de vedere conform cărora agenţiile de rating ar putea retrograda România. Care credeţi că ar fi principalii factori de risc ce ar putea duce la o scădere a ratingului de ţară?
- Până acum, reacţia agenţiilor de rating s-a limitat la a modifica perspectivele economice şi nu ratingul. Ca să răspund la întrebare – cu toate că nu cred că România va fi retrogradată la o clasă sub „investment grade” – principalul factor de risc rămâne deficitul de cont curent. Prin politicile monetare restrictive, aşa cum am spus mai înainte, ne-am adresat acestei probleme. Cred că la sfârşitul anului vom consemna un deficit extern, ca pondere în PIB, limitat la cifra din 2007 de 14 la sută şi nu de 15-16 la sută, cât au avansat unii analişti.
Acest lucru e un bun început, dar nu ne putem opri aici. România trebuie să urmeze politici care să permită reducerea treptată şi previzibilă a deficitului de cont curent până la nivelul acoperirii cvasiintegrale cu investiţii directe de capital, pentru a recâştiga încrederea agenţiilor de rating şi a asigura îmbunătăţirea bonităţii externe. Vom fi deci nevoiţi să instrumentăm o corecţie treptată a acestui deficit, chiar cu câteva puncte procentuale în doi-trei ani, dezirabil fiind ca acest lucru să se întâmple în condiţiile unei creşteri economice sustenabile, în apropiere de potenţial, concomitent cu consolidarea procesului de dezinflaţie ce va fi reluat în toamna acestui an, după câteva trimestre bune de eforturi consistente. În acest sens, punctul de vedere al BNR a fost exprimat public în repetate rânduri. Noi susţinem că o astfel de corecţie se poate face numai printr-un mix echilibrat de politici monetare, politici fiscale şi politici de venituri, dublat de grăbirea reformelor structurale care să ducă la creşterea productivităţii muncii.
- Care ar fi pentru România implicaţiile unei reduceri a calificativului?
- Repet, nu cred într-o retrogradare. Aşa cum am spus, ar putea interveni o schimbare de perspectivă. Dacă însă ar avea loc o retrogradare, consecinţele ar fi destul de serioase. Ea s-ar reflecta în primul rând în majorarea sensibilă a costurilor finanţării externe, dar şi în descurajarea investiţiilor directe de capital, ceea ce ar limita potenţialul de creştere economică rapidă.
- De ce credeţi că agenţiile de rating sunt mai rezervate în ceea ce priveşte România, comparativ cu alte state?
- Probabil dintr-o insuficientă claritate legată de starea economică şi financiară reală a României, neclaritate izvorâtă şi din semnale inconsistente ce vin uneori dinlăuntrul ţării.
Curat legal, dar neconstitutional
Multe sunt cuvintele din Constitutie, putine sunt interpretate in literele lor. In Constitutie scrie ca CSM este garantul independentei Justitiei, in realitate, lucrurile nu stau chiar asa. Cum poate asigura acest for independenta justitiei cand procurorul general al Romaniei, procurorul-sef al anticoruptiei si cel al investigarii crimei organizate, adjunctii lor si procurorii-sefi de sectii sunt numiti de politic, iar avizul CSM este doar consultativ? Seful statului face ce vrea. Ori cu aviz CSM, ori fara, DNA, DIICOT si Parchetul General vor avea sefii pe care-i vrea presedintele. Politicul este suprem peste “superiorul” CSM. Constitutia spune ca CSM este cel care propune numirea in functie a procurorilor si judecatorilor, cu exceptia stagiarilor. In realitate, multi dintre procurori au nevoie de numirea facuta de presedinte, cu toate ca presedintele numeste, conform legii, magistratii doar la intrarea lor in magistratura. Cine a sporit, peste Constitutie, atributiile presedintelui? Legea 303/2004 privind statutul procurorilor si judecatorilor. Modificarile la pachet cu cele ale Legilor 304 si 317, intrate in vigoare prin asumarea hei-rupista a raspunderii guvernamentale in timpul mandatului de la Justitie al Monicai Macovei, stipuleaza ca si procurorii-sefi de sectii ai DNA si DIICOT sunt numiti de presedintele Romaniei. Altfel spus, la ora actuala, acestia ocupa functiile dupa ce au fost numiti legal
de catre presedintele Romaniei, dar nu si constitutional. E un joc
periculos care ar putea atrage, intr-o zi, nulitatea actelor facute de ei. Constitutia arata ca CSM e singura institutie responsabila de cariera magistratilor. Asta inseamna numire, promovare, transfer, sanctionare. Numirea poate fi, in acelasi timp, si o promovare, dar iata ca la unii procurori nu e facuta de CSM. Deci, nu CSM se ocupa exclusiv de cariera magistratilor, ci si presedintele Romaniei, sub puterea caruia se afla marile scaune din procuratura. De fapt, asta e miza. Concluzia: nu cred ca exceptiile de neconstitutionalitate ridicate de-a valma sau de-a Boc pot redresa sistemul judiciar, ci corelarea legilor organice cu legea fundamentala. Pana atunci, lipsa de respect a politicienilor fata de Constitutie genereaza lipsa de respect a cetatenilor fata de autoritati.
de catre presedintele Romaniei, dar nu si constitutional. E un joc
periculos care ar putea atrage, intr-o zi, nulitatea actelor facute de ei. Constitutia arata ca CSM e singura institutie responsabila de cariera magistratilor. Asta inseamna numire, promovare, transfer, sanctionare. Numirea poate fi, in acelasi timp, si o promovare, dar iata ca la unii procurori nu e facuta de CSM. Deci, nu CSM se ocupa exclusiv de cariera magistratilor, ci si presedintele Romaniei, sub puterea caruia se afla marile scaune din procuratura. De fapt, asta e miza. Concluzia: nu cred ca exceptiile de neconstitutionalitate ridicate de-a valma sau de-a Boc pot redresa sistemul judiciar, ci corelarea legilor organice cu legea fundamentala. Pana atunci, lipsa de respect a politicienilor fata de Constitutie genereaza lipsa de respect a cetatenilor fata de autoritati.
Sărmăluţe-n foi de Nuţi
Pe Elena Udrea şi pe Traian Băsescu îi unesc multe. Unele ştiute, altele nevăzute. Mai nou, legătura s-a întărit sub nobilul aliaj al generozităţii şi al iubirii dezinteresate.
Altruismul celebrului cuplu politic s-a orientat, zilele acestea, spre puncte cardinale diferite, a uzat de mijloace distincte de punere în operă, dar s-a întâlnit în aceeaşi dragoste faţă de oameni. Preşedintele a apucat-o înspre Moldova, în zonele unde seceta n-a uscat încă lacrimile sinistraţilor din vară. S-a oprit la Săuceşti, la baba certăreaţă cu care, din gălceavă-n gâlceavă, a ajuns să se împrietenească până la a-i reconstrui casa surpată de viitură. A inaugurat-o ieri, a promis şi mobilă şi, prieten al animalelor cum îl ştim, s-a angajat să-i clădească şi un coteţ pentru Grivei. Toate din banii
rămaşi de la sponsori, din campania de la referendumul pentru demiterea preşedintelui.
Harnică şi pricepută, Elena Udrea s-a suflecat cu noaptea în cap, şi-a sacrificat manichiura înfigând unghia adânc în foile de varză şi s-a apucat de împachetat sarmale. După ce a umplut 200, le-a colectat şi pe celelalte 5.800 produse
în laboratoarele culinare ale organizaţiei PD-L şi a trecut la marmită, în Parcul Moghioroş, pentru a le livra, din suflet, alegătorilor. Pe neiniţiaţi i-a îndrumat chiar ea cum să potenţeze gustul bucatelor cu ardei iute (câtă lume şi-o mai fi amintit de simbolul electoral picant al campaniei
din 2000 a lui Băsescu?). Scene impresionante, în care demnitarul coboară în popor. Şi poporul geme. De plăcere sau de ghiftuială.
Cam devreme s-a dat startul concursului de aruncat cu şpăgi, momeli, pomeni în electorat! De-acum şi până în 30 noiembrie, partidele şi candidaţii se vor întrece, la individual compus, în măiestrie şi bogăţie, pentru a cuceri, contra cost, voturile care să-i facă parlamentari. Uninominalul reorientează tot efortul de campanie pe arii geografice mult mai restrânse, cu strategii complet diferite de atingere a publicului-ţintă. Sacoşa şi găleata, micul şi cârnatul, sarmaua sau chiar plicul vor deveni principalele arme de atacat procentele care te pot scoate deputat sau senator. Din marea
virtute a uninominalului, apropierea de oameni, pe care tot ipocritul politic o mestecă până la băloşire, n-a mai rămas decât o traducere neaoşă: ne apropiem de omul-alegător atât cât să-i plasăm ciubucul electoral. Pe urmă, fiecare cu drumul lui: unul spre Parlament şi voiajuri la business, în interesul ţării, desigur, celălalt - înapoi la sărăcia lui, din care nu l-au scos micile atenţii de campanie împărţite generos timp de o lună şi ceva. Pomana zvârlită peste umăr, brevetată de PSD şi diversificată pe sorto-tipo-dimensiuni, de la plocoanele sociale ambalate în HG până la economatele şi mititeii grataragiului Vanghelie, a fost rapid copiată de guvernările de dreapta ce i-au succedat. Noua formă de corupţie civico-politică, în care demnitarul e mituitor şi electorul - mituit, pare să capete anul acesta o dimensiune naţională. S-a văzut deja la locale, unde milioanele zburau peste votanţi ca la un concert de manele. Se vede aproape în fiecare şedinţă de guvern, de pe masa premierului zburând, în ultimele luni, alocaţii şi ajutoare fără număr. În ritmul ăsta de escaladare, probabil că, la finalul ciclului electoral, din reforma clasei politice va ieşi o varză din care nici mâinile măiastre ale Elenei Udrea nu vor mai avea ce scoate.
Altruismul celebrului cuplu politic s-a orientat, zilele acestea, spre puncte cardinale diferite, a uzat de mijloace distincte de punere în operă, dar s-a întâlnit în aceeaşi dragoste faţă de oameni. Preşedintele a apucat-o înspre Moldova, în zonele unde seceta n-a uscat încă lacrimile sinistraţilor din vară. S-a oprit la Săuceşti, la baba certăreaţă cu care, din gălceavă-n gâlceavă, a ajuns să se împrietenească până la a-i reconstrui casa surpată de viitură. A inaugurat-o ieri, a promis şi mobilă şi, prieten al animalelor cum îl ştim, s-a angajat să-i clădească şi un coteţ pentru Grivei. Toate din banii
rămaşi de la sponsori, din campania de la referendumul pentru demiterea preşedintelui.
Harnică şi pricepută, Elena Udrea s-a suflecat cu noaptea în cap, şi-a sacrificat manichiura înfigând unghia adânc în foile de varză şi s-a apucat de împachetat sarmale. După ce a umplut 200, le-a colectat şi pe celelalte 5.800 produse
în laboratoarele culinare ale organizaţiei PD-L şi a trecut la marmită, în Parcul Moghioroş, pentru a le livra, din suflet, alegătorilor. Pe neiniţiaţi i-a îndrumat chiar ea cum să potenţeze gustul bucatelor cu ardei iute (câtă lume şi-o mai fi amintit de simbolul electoral picant al campaniei
din 2000 a lui Băsescu?). Scene impresionante, în care demnitarul coboară în popor. Şi poporul geme. De plăcere sau de ghiftuială.
Cam devreme s-a dat startul concursului de aruncat cu şpăgi, momeli, pomeni în electorat! De-acum şi până în 30 noiembrie, partidele şi candidaţii se vor întrece, la individual compus, în măiestrie şi bogăţie, pentru a cuceri, contra cost, voturile care să-i facă parlamentari. Uninominalul reorientează tot efortul de campanie pe arii geografice mult mai restrânse, cu strategii complet diferite de atingere a publicului-ţintă. Sacoşa şi găleata, micul şi cârnatul, sarmaua sau chiar plicul vor deveni principalele arme de atacat procentele care te pot scoate deputat sau senator. Din marea
virtute a uninominalului, apropierea de oameni, pe care tot ipocritul politic o mestecă până la băloşire, n-a mai rămas decât o traducere neaoşă: ne apropiem de omul-alegător atât cât să-i plasăm ciubucul electoral. Pe urmă, fiecare cu drumul lui: unul spre Parlament şi voiajuri la business, în interesul ţării, desigur, celălalt - înapoi la sărăcia lui, din care nu l-au scos micile atenţii de campanie împărţite generos timp de o lună şi ceva. Pomana zvârlită peste umăr, brevetată de PSD şi diversificată pe sorto-tipo-dimensiuni, de la plocoanele sociale ambalate în HG până la economatele şi mititeii grataragiului Vanghelie, a fost rapid copiată de guvernările de dreapta ce i-au succedat. Noua formă de corupţie civico-politică, în care demnitarul e mituitor şi electorul - mituit, pare să capete anul acesta o dimensiune naţională. S-a văzut deja la locale, unde milioanele zburau peste votanţi ca la un concert de manele. Se vede aproape în fiecare şedinţă de guvern, de pe masa premierului zburând, în ultimele luni, alocaţii şi ajutoare fără număr. În ritmul ăsta de escaladare, probabil că, la finalul ciclului electoral, din reforma clasei politice va ieşi o varză din care nici mâinile măiastre ale Elenei Udrea nu vor mai avea ce scoate.
Acum, Năstase are armă Mai exact, 32
Mircea Marian: „O (pseudo-)elită provenită din nomenklatorul PCR şi din zona afacerilor
dubioase vrea, acum, să se distreze în teritoriul sacrosanct al rezervaţiilor naturale“.
Am înţeles, în sfârşit, de ce a dorit Adrian Năstase să scape de urmărirea penală: se grăbea să-şi recupereze cele 32 de arme de foc, valorând aproape o jumătate de milion de euro
, care i-au fost confiscate în 2006, după începerea cercetărilor în dosarul
„Zambaccian“.
Năstase are toate motivele să se grăbească: în curând va putea vâna (legal) şi în Delta Dunării sau în Parcul Retezat. La presiunea numeroşilor politicieni şi afacerişti care conduc Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (AGVPS), parlamentul urmează să voteze în aceste zile una dintre cele mai scandaloase legi, prin care animalele sălbatice nu vor mai fi protejate nici măcar în interiorul rezervaţiilor naturale
. Ministerul Mediului şi câteva zeci de ONG-uri se opun masacrului care se prefigurează, dar parlamentul este plin de trăgători însetaţi de sânge. Cine crede că termenul este prea patetic ar trebui să-şi aducă aminte de cei 23 de mistreţi împuşcaţi de Năstase într-o singură zi din ianuarie 2005, pe un domeniu de vânătoare al lui Ion Ţiriac. Acum, după ce timp de peste doi ani nu a avut voie să deţină arme de foc, câte animale credeţi că va ucide Năstase la prima sa ieşire în natură?
Conducerea AGVPS este plină de parlamentari influenţi, care abia aşteaptă să dea iama printre speciile protejate din rezervaţii: Attila Kelemen, deputat UDMR, Filip Georgescu, deputat PSD, Florin Iordache, deputat PSD, Ilie Sârbu, senator PSD sau Ghiorghioni Ionesie, deputat PDL. Asociaţia este condusă, de facto, de Neculai Şelaru, amicul lui Adrian Năstase, în timp ce preşedintele, Mugur Isărescu, pare că se complace în rolul său favorit, de om de paie.
dubioase vrea, acum, să se distreze în teritoriul sacrosanct al rezervaţiilor naturale“.
Am înţeles, în sfârşit, de ce a dorit Adrian Năstase să scape de urmărirea penală: se grăbea să-şi recupereze cele 32 de arme de foc, valorând aproape o jumătate de milion de euro
, care i-au fost confiscate în 2006, după începerea cercetărilor în dosarul
„Zambaccian“.
Năstase are toate motivele să se grăbească: în curând va putea vâna (legal) şi în Delta Dunării sau în Parcul Retezat. La presiunea numeroşilor politicieni şi afacerişti care conduc Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (AGVPS), parlamentul urmează să voteze în aceste zile una dintre cele mai scandaloase legi, prin care animalele sălbatice nu vor mai fi protejate nici măcar în interiorul rezervaţiilor naturale
. Ministerul Mediului şi câteva zeci de ONG-uri se opun masacrului care se prefigurează, dar parlamentul este plin de trăgători însetaţi de sânge. Cine crede că termenul este prea patetic ar trebui să-şi aducă aminte de cei 23 de mistreţi împuşcaţi de Năstase într-o singură zi din ianuarie 2005, pe un domeniu de vânătoare al lui Ion Ţiriac. Acum, după ce timp de peste doi ani nu a avut voie să deţină arme de foc, câte animale credeţi că va ucide Năstase la prima sa ieşire în natură?
Conducerea AGVPS este plină de parlamentari influenţi, care abia aşteaptă să dea iama printre speciile protejate din rezervaţii: Attila Kelemen, deputat UDMR, Filip Georgescu, deputat PSD, Florin Iordache, deputat PSD, Ilie Sârbu, senator PSD sau Ghiorghioni Ionesie, deputat PDL. Asociaţia este condusă, de facto, de Neculai Şelaru, amicul lui Adrian Năstase, în timp ce preşedintele, Mugur Isărescu, pare că se complace în rolul său favorit, de om de paie.
Politica "cu spatele la continent"
Decembrie 1651. Consiliul Companiei olandeze a Indiilor Orientale se reuneste pentru a lua decizia istorica de a-l trimite pe Jan Van Riebeeck sa cultive salate intr-un colt pierdut al Africii, mai precis in punctul cel mai sudic. Acolo unde navele aveau sa se opreasca pentru a-si reimprospata proviziile de alimente, esentiale in combaterea scorbutului, cel mai teribil flagel care lovea echipajele. Cei 17 "Heren" din consiliul companiei
puneau astfel, fara sa stie si fara sa vrea, temeliile unei noi tari, Africa de Sud, o noua entitate a carei poveste avea sa fie insotita de peste trei secole de tragedii cumplite.
FArA sA vrea? Da, pentru ca cei 17 i-au dat lui Van Riebeeck un mandat fara precedent in istorie: sa construiasca plantatii, dar "cu spatele la continent", interzicandu-i formal orice contact cu bastinasii. Lucru care s-a dovedit evident imposibil in timp, dar a ramas in constiinta generatiilor succesive de colonisti si a dus, mai tarziu, la infernul apartheidului si mobilizarea ideologica a fondatorilor sai alaturi de Germania lui Hitler.
Mi-am adus aminte de acest episod vazand acum reactiile de profunda nedumerire pe care le-a starnit in lumea analistilor politici de la Bruxelles recenta alianta dintre PD-L si PRM. Nu mai inteleg, din nou, nimic din ceea ce se petrece pe scena politica din Romania. Nu inteleg cum, dupa atatia ani, nu reusim sa ajungem la o stabilitate minima a vietii noastre politice care sa se bazeze pe doctrine si nu pe jocuri
de conjunctura. Nu inteleg daca, in lumina acestui exemplu, exista o reala deosebire intre ideologia partidelor si jocurile de aliante care ar decurge firesc din asta. Nu inteleg daca, in definitiv, denumirea partidelor acopera cu adevarat o orientare stabila sau, dimpotriva, ele se pot schimba rapid, trecand de la o extrema la alta, ceea ce anuleaza nu numai apartenenta lor la un grup politic european, dar si, fapt cu mult mai grav, introduce haos la nivelul electoratului. Obligandu-l sa nu mai aleaga in functie de declaratii sau programe politice.
Nu Stiu dacA Traian Basescu stia de miscarea pe care avea s-o faca PD-L, dar el insusi fusese martorul celeilalte schimbari la fata, cand ceea ce era atunci PD-ul membru al Internationalei Socialiste s-a transformat brusc, literalmente peste noapte, intr-unul crestin-democrat pur si dur, membru acum in PPE, alaturi de taranisti si UDMR. Ceea ce s-a intamplat acum repune cartile pe plan european intr-o pozitie cu totul noua care, cel putin dintr-un punct de vedere, ne poate aseza "cu spatele la continent". N-ar fi prima data, dar interesant este ca, acum, din Romania, vine semnalul unei reuniri intre o forma-tiune a PPE si alta, PRM-ul, partidul cunoscut ca fiind cel care a permis nasterea in Parlamentul European a grupului denumit "Identitate, Traditie, Suveranitate" (ITS), cel impotriva caruia s-au aliat instantaneu toate celelalte grupuri politice. Daca memoria mea e buna, cei din PPE au aderat cu entuziasm si in bloc
la semnalul crearii unui "cordon sanitar" care sa-i izoleze pe cei de la ITS, caracterizati cu cele mai dure si jignitoare epitete. Chiar din momentul formarii grupului se auzise ca durata sa de viata nu avea sa depaseasca, in cel mai rau caz, o legislatura, iar izolarea sa devenise absolut evidenta, niciunul dintre membrii sai nefiind ales in vreo functie de conducere.
Nu cred ca la baza semnalului venit din Romania sta o motivatie ideolo-gica sau o schimbare de pozitie a vreunuia dintre cele doua partide. Tocmai de aceea, de unde decizia asta de a trimite un mesaj care sa puna iarasi sub semnul intrebarii sau al deriziunii intrega constructie politica din Romania? Oricum, rezultatul este ca PD-L a cautionat PRM si pe liderul
sau. Iar organismele societatii civile, atat de vocale cand liderul PRM il ataca in plenul Parlamentului Romaniei pe Traian Basescu si injuria pe toate tonurile PD-L, acum tac pierdute in ceata unei veritabile intoarceri cu spatele la ce inseamna normalitatea jocului politic european.
puneau astfel, fara sa stie si fara sa vrea, temeliile unei noi tari, Africa de Sud, o noua entitate a carei poveste avea sa fie insotita de peste trei secole de tragedii cumplite.
FArA sA vrea? Da, pentru ca cei 17 i-au dat lui Van Riebeeck un mandat fara precedent in istorie: sa construiasca plantatii, dar "cu spatele la continent", interzicandu-i formal orice contact cu bastinasii. Lucru care s-a dovedit evident imposibil in timp, dar a ramas in constiinta generatiilor succesive de colonisti si a dus, mai tarziu, la infernul apartheidului si mobilizarea ideologica a fondatorilor sai alaturi de Germania lui Hitler.
Mi-am adus aminte de acest episod vazand acum reactiile de profunda nedumerire pe care le-a starnit in lumea analistilor politici de la Bruxelles recenta alianta dintre PD-L si PRM. Nu mai inteleg, din nou, nimic din ceea ce se petrece pe scena politica din Romania. Nu inteleg cum, dupa atatia ani, nu reusim sa ajungem la o stabilitate minima a vietii noastre politice care sa se bazeze pe doctrine si nu pe jocuri
de conjunctura. Nu inteleg daca, in lumina acestui exemplu, exista o reala deosebire intre ideologia partidelor si jocurile de aliante care ar decurge firesc din asta. Nu inteleg daca, in definitiv, denumirea partidelor acopera cu adevarat o orientare stabila sau, dimpotriva, ele se pot schimba rapid, trecand de la o extrema la alta, ceea ce anuleaza nu numai apartenenta lor la un grup politic european, dar si, fapt cu mult mai grav, introduce haos la nivelul electoratului. Obligandu-l sa nu mai aleaga in functie de declaratii sau programe politice.
Nu Stiu dacA Traian Basescu stia de miscarea pe care avea s-o faca PD-L, dar el insusi fusese martorul celeilalte schimbari la fata, cand ceea ce era atunci PD-ul membru al Internationalei Socialiste s-a transformat brusc, literalmente peste noapte, intr-unul crestin-democrat pur si dur, membru acum in PPE, alaturi de taranisti si UDMR. Ceea ce s-a intamplat acum repune cartile pe plan european intr-o pozitie cu totul noua care, cel putin dintr-un punct de vedere, ne poate aseza "cu spatele la continent". N-ar fi prima data, dar interesant este ca, acum, din Romania, vine semnalul unei reuniri intre o forma-tiune a PPE si alta, PRM-ul, partidul cunoscut ca fiind cel care a permis nasterea in Parlamentul European a grupului denumit "Identitate, Traditie, Suveranitate" (ITS), cel impotriva caruia s-au aliat instantaneu toate celelalte grupuri politice. Daca memoria mea e buna, cei din PPE au aderat cu entuziasm si in bloc
la semnalul crearii unui "cordon sanitar" care sa-i izoleze pe cei de la ITS, caracterizati cu cele mai dure si jignitoare epitete. Chiar din momentul formarii grupului se auzise ca durata sa de viata nu avea sa depaseasca, in cel mai rau caz, o legislatura, iar izolarea sa devenise absolut evidenta, niciunul dintre membrii sai nefiind ales in vreo functie de conducere.
Nu cred ca la baza semnalului venit din Romania sta o motivatie ideolo-gica sau o schimbare de pozitie a vreunuia dintre cele doua partide. Tocmai de aceea, de unde decizia asta de a trimite un mesaj care sa puna iarasi sub semnul intrebarii sau al deriziunii intrega constructie politica din Romania? Oricum, rezultatul este ca PD-L a cautionat PRM si pe liderul
sau. Iar organismele societatii civile, atat de vocale cand liderul PRM il ataca in plenul Parlamentului Romaniei pe Traian Basescu si injuria pe toate tonurile PD-L, acum tac pierdute in ceata unei veritabile intoarceri cu spatele la ce inseamna normalitatea jocului politic european.
Jaful ca atribut al suveranitatii
La 1 ianuarie 2007, in momentul aderarii, starea Justitiei din Romania era departe de a satisface standardele europene in materie de independenta, iar combaterea coruptiei la nivel inalt reprezenta doar o promisiune. Pentru a sprijini Bucurestiul sa recupereze decalajele, Bruxelles-ul a elaborat un asa-numit "mecanism de cooperare si verificare" ce includea patru "obiective specifice" (benchmark): reforma sistemului judiciar, instituirea unei agentii de integritate, combaterea coruptiei la nivel inalt si combaterea coruptiei in administratia locala. Comisia Europeana se angaja sa monitorizeze progresele realizate si sa elaboreze rapoarte periodice, sa recomande sprijin financiar
sau eventuale sanctiuni mergand de la suspendarea fondurilor europene pana la activarea clauzei de salvgardare, care presupune ca deciziile instantelor din Romania nu ar mai fi recunoscute in UE.
In raportul publicat pe 23 iulie, la capitolul care priveste obiectivul al treilea, Comisia apreciaza ca Parlamentul Romaniei nu pare sa fie "suficient de constient" de problema coruptiei la nivel inalt. Dupa ce aminteste decizia Curtii Constitutionale in cazul Nastase (prin care li
s-au acordat fostilor ministri privilegiile celor aflati in functie), faptul ca aceeasi Curte a hotarat ca cercetarea ministrilor parlamentari sa fie avizata si de Parlament sau ca Guvernul le-a interzis, prin ordonanta de urgenta, autoritatilor fiscale sa elaboreze rapoarte tehnice la cererea procurorilor, Comisia conchide ca, de fiecare data, sentintele Curtii Constitutionale ori amendamentele legislative nu au facut decat sa restrictioneze actiunile Departamentului National Anticoruptie sau sa mareasca numarul de conditii ce trebuie satisfacute inainte de inceperea urmaririi penale.
Toate aceste amendamente impiedica anchetarea cazurilor de coruptie la nivel inalt si obstructioneaza calea spre atingerea obiectivului. In consecinta, Comisia subliniaza nevoia de continuitate institutionala: "In special procedurile de numire si revocare in functiile de rang inalt relevante trebuie mentinute. Performantele solide ale DNA in anchetarea unor cazuri de coruptie proeminente nu trebuie impiedicate daca se doreste continuarea progreselor spre atingerea obiectivului" trei.
Cu alte cuvinte, Comisia a constatat ca in ultimul an Parlamentul, Guvernul, Curtea Constitutionala si Inalta Curte de Casatie nu au facut altceva decat sa introduca reglementari si sa ia decizii care complica procedurile si ingreuneaza pana la blocaj lupta anticoruptie si a cerut autoritatilor de la Bucuresti sa nu modifice procedurile de numire si revocare a procurorilor-sefi ai DNA si DIICOT. Or, exact acest lucru l-a facut Comisia juridica a Senatului saptamana trecuta, cand a decis ca procurorii-sefi sa fie numiti de Consiliul Superior al Magistraturii.
Era absolut firesc, asadar, ca purtatorul de cuvant al Comisiei sa atraga atentia celor de la Bucuresti ca nu isi respecta angajamentele. Nici vorba, asadar, de "obraznicie" sau de "opinie personala". Atat Sergiu Andon, cat si Norica Nicolai stiau perfect ce au facut si care va fi reactia Bruxelles-ului.
Pana aici, nimic nou. Nu mai este de mult un secret ca Parlamentul Romaniei s-a transformat intr-una dintre cele mai eficiente arme de aparare a coruptiei la nivel inalt, in dispret fata de interesul national. Noutatea este alta: excedat de criticile Comisiei Europene, presedintele Senatului, Nicolae Vacaroiu, a vorbit despre "amestec in treburile interne ale Parlamentului", iar aceeasi Nicolai a amintit ca "Romania este tara suverana". Mai mult, Vacaroiu vrea sa convoace o sedinta a Camerelor reunite pentru a dezbate "ingerintele".
A aduce in discutie "suveranitatea nationala" schimba esential regulile jocului
, pentru ca suveranitatea este un cuvant care da fiori la Bruxelles dupa esecurile repetate de reformare a institutiilor comunitare. Practic, Parlamentul Romaniei semnaleaza UE ca este dispus sa mearga chiar pana la o confruntare directa. "Suveranitatea" si "neamestecul in treburile interne" fac parte din terminologia razboiului rece, iar prin amenintarile de saptamana trecuta Legislativul Romaniei anunta ca este gata de razboi. Vom deveni in acest fel prima tara din UE care va fi facut din jaf si coruptie un atribut al suveranitatii nationale, dar, pe de alta parte, cum altfel s-ar fi putut incheia o tranzitie frauduloasa decat cu institutionalizarea fraudei?
sau eventuale sanctiuni mergand de la suspendarea fondurilor europene pana la activarea clauzei de salvgardare, care presupune ca deciziile instantelor din Romania nu ar mai fi recunoscute in UE.
In raportul publicat pe 23 iulie, la capitolul care priveste obiectivul al treilea, Comisia apreciaza ca Parlamentul Romaniei nu pare sa fie "suficient de constient" de problema coruptiei la nivel inalt. Dupa ce aminteste decizia Curtii Constitutionale in cazul Nastase (prin care li
s-au acordat fostilor ministri privilegiile celor aflati in functie), faptul ca aceeasi Curte a hotarat ca cercetarea ministrilor parlamentari sa fie avizata si de Parlament sau ca Guvernul le-a interzis, prin ordonanta de urgenta, autoritatilor fiscale sa elaboreze rapoarte tehnice la cererea procurorilor, Comisia conchide ca, de fiecare data, sentintele Curtii Constitutionale ori amendamentele legislative nu au facut decat sa restrictioneze actiunile Departamentului National Anticoruptie sau sa mareasca numarul de conditii ce trebuie satisfacute inainte de inceperea urmaririi penale.
Toate aceste amendamente impiedica anchetarea cazurilor de coruptie la nivel inalt si obstructioneaza calea spre atingerea obiectivului. In consecinta, Comisia subliniaza nevoia de continuitate institutionala: "In special procedurile de numire si revocare in functiile de rang inalt relevante trebuie mentinute. Performantele solide ale DNA in anchetarea unor cazuri de coruptie proeminente nu trebuie impiedicate daca se doreste continuarea progreselor spre atingerea obiectivului" trei.
Cu alte cuvinte, Comisia a constatat ca in ultimul an Parlamentul, Guvernul, Curtea Constitutionala si Inalta Curte de Casatie nu au facut altceva decat sa introduca reglementari si sa ia decizii care complica procedurile si ingreuneaza pana la blocaj lupta anticoruptie si a cerut autoritatilor de la Bucuresti sa nu modifice procedurile de numire si revocare a procurorilor-sefi ai DNA si DIICOT. Or, exact acest lucru l-a facut Comisia juridica a Senatului saptamana trecuta, cand a decis ca procurorii-sefi sa fie numiti de Consiliul Superior al Magistraturii.
Era absolut firesc, asadar, ca purtatorul de cuvant al Comisiei sa atraga atentia celor de la Bucuresti ca nu isi respecta angajamentele. Nici vorba, asadar, de "obraznicie" sau de "opinie personala". Atat Sergiu Andon, cat si Norica Nicolai stiau perfect ce au facut si care va fi reactia Bruxelles-ului.
Pana aici, nimic nou. Nu mai este de mult un secret ca Parlamentul Romaniei s-a transformat intr-una dintre cele mai eficiente arme de aparare a coruptiei la nivel inalt, in dispret fata de interesul national. Noutatea este alta: excedat de criticile Comisiei Europene, presedintele Senatului, Nicolae Vacaroiu, a vorbit despre "amestec in treburile interne ale Parlamentului", iar aceeasi Nicolai a amintit ca "Romania este tara suverana". Mai mult, Vacaroiu vrea sa convoace o sedinta a Camerelor reunite pentru a dezbate "ingerintele".
A aduce in discutie "suveranitatea nationala" schimba esential regulile jocului
, pentru ca suveranitatea este un cuvant care da fiori la Bruxelles dupa esecurile repetate de reformare a institutiilor comunitare. Practic, Parlamentul Romaniei semnaleaza UE ca este dispus sa mearga chiar pana la o confruntare directa. "Suveranitatea" si "neamestecul in treburile interne" fac parte din terminologia razboiului rece, iar prin amenintarile de saptamana trecuta Legislativul Romaniei anunta ca este gata de razboi. Vom deveni in acest fel prima tara din UE care va fi facut din jaf si coruptie un atribut al suveranitatii nationale, dar, pe de alta parte, cum altfel s-ar fi putut incheia o tranzitie frauduloasa decat cu institutionalizarea fraudei?
Creative Zen X-Fi, anuntat oficial in Singapore
Noul player multimedia Creative Zen X-Fi va fi curând în magazine
, a anunţat recent producătorul din Singapore.
Dispozitivul oferă suport Wi-Fi şi are, printre altele, un display de 2,5 inch, radio FM, funcţii PDA, slot SD/SDHC şi speaker incorporat. În privinţa muzicii ascultate, utilizatorul are la dispoziţie două opţiuni: Crystalizer – sunetul devine mai bogat şi mai clar şi Expand – muzica pare că se aude din faţă, simulând experienţa trăită la un concert live.
Playerul va fi lansat în Asia cu un pachet promoţional, ce include o pereche de căşti EP-830 şi un film despre o bătălie importantă din istoria Chinei, stocat în memoria aparatului.
Creative Zen X-Fi va fi lansat mai întâi în Japonia, la jumătatea lunii iulie. Produsul
va fi disponibil în trei variante de memorie, cu 8, 16 şi 32 de GB, la preţurile de 145, 210 şi, respectiv, 254 de dolari
americani.
, a anunţat recent producătorul din Singapore.
Dispozitivul oferă suport Wi-Fi şi are, printre altele, un display de 2,5 inch, radio FM, funcţii PDA, slot SD/SDHC şi speaker incorporat. În privinţa muzicii ascultate, utilizatorul are la dispoziţie două opţiuni: Crystalizer – sunetul devine mai bogat şi mai clar şi Expand – muzica pare că se aude din faţă, simulând experienţa trăită la un concert live.
Playerul va fi lansat în Asia cu un pachet promoţional, ce include o pereche de căşti EP-830 şi un film despre o bătălie importantă din istoria Chinei, stocat în memoria aparatului.
Creative Zen X-Fi va fi lansat mai întâi în Japonia, la jumătatea lunii iulie. Produsul
va fi disponibil în trei variante de memorie, cu 8, 16 şi 32 de GB, la preţurile de 145, 210 şi, respectiv, 254 de dolari
americani.
SSD-ul de 128 GB de la Samsung a intrat în producţie
Samsung a anunţat intrarea în producţie a primului "disc" ce are la bază cipuri memorie flash MLC NAND de 128 GB. Discul are două versiuni: de 1.8 inch şi de 2.5 inch. De asemenea, pe parcursul acestei luni, şi SSD-ul de 64 GB va intra în producţie. Ambele modele
sunt dotate cu o interfaţă de tip SATA II (3 Gbps).
Performanţele acestor SSD-uri sunt cu mult peste cele ale harddisk-urile din aceeaşi categorie, însă, se situează în urma celor abia lansate de cei de la OCZ Tehnology. Aşadar, acestea pot scrie date cu viteza de 70 MB/s şi pot citi cu viteza de 90 MB/s, iar cele trei modele din abia lansată gamă de cei de la OCZ Tehnology, ating 90 MB/s la scriere şi 120 MB/s la citire.
Şi totuşi, cei de la Samsung au menţionat că printre principalele puncte forte pentru cele două SSD-uri nu se află performanţa, ci mai degrabă fiabilitatea şi preţul. Dacă la capitolul performanţă ne-am edificat din comparaţia cu modelele din gama Core Series 2.5 a celor de la OCZ Tehnology, la capitolul preţ lucrurile nu sunt deloc clare, întrucât cei de la Samsung nu au specificat cât vor costa cele două "discuri" de 64 GB şi 128 GB. Însă, având în vedere că au menţionat că este vorba de un preţ atractiv, probabil cele două vor costa, cel mult, la fel cu modelele similare din seria Core, adică maxim 259 dolari pentru cel de 64 GB şi cel mult 479 dolari
pentru cel de 128 GB. Dacă nu va fi aşa, atunci cele două Samsung-uri nu vor avea parte de o bună vandabilitate pe piaţă.
Al doilea punct forte, fiabilitatea, este cu adevărat un avantaj doar pentru cei care vor trăi mai mult de 80 de ani începând de acum înainte, întrucât, conform specificaţiilor, SSD-urile au o durată de viaţă de 20 de ori mai mare
decât a unui harddisk magnetic (4 - 5 ani).
Consumul de energie
este de top, ca la mai toate SSD-urile, întrucât "mănâncă" doar 0.2 watti în starea idle şi 0.5 watti în regim normal de funcţionare.
Samsung nu a anunţat când vor ajunge cele două modele pe piaţă, însă a precizat că, la finalul acestui an, va fi lansat pe piaţă primul disc solid-state de 256 GB. Deci, modelele inferioare acestuia vor fi lansate înainte de finalul anului.
sunt dotate cu o interfaţă de tip SATA II (3 Gbps).
Performanţele acestor SSD-uri sunt cu mult peste cele ale harddisk-urile din aceeaşi categorie, însă, se situează în urma celor abia lansate de cei de la OCZ Tehnology. Aşadar, acestea pot scrie date cu viteza de 70 MB/s şi pot citi cu viteza de 90 MB/s, iar cele trei modele din abia lansată gamă de cei de la OCZ Tehnology, ating 90 MB/s la scriere şi 120 MB/s la citire.
Şi totuşi, cei de la Samsung au menţionat că printre principalele puncte forte pentru cele două SSD-uri nu se află performanţa, ci mai degrabă fiabilitatea şi preţul. Dacă la capitolul performanţă ne-am edificat din comparaţia cu modelele din gama Core Series 2.5 a celor de la OCZ Tehnology, la capitolul preţ lucrurile nu sunt deloc clare, întrucât cei de la Samsung nu au specificat cât vor costa cele două "discuri" de 64 GB şi 128 GB. Însă, având în vedere că au menţionat că este vorba de un preţ atractiv, probabil cele două vor costa, cel mult, la fel cu modelele similare din seria Core, adică maxim 259 dolari pentru cel de 64 GB şi cel mult 479 dolari
pentru cel de 128 GB. Dacă nu va fi aşa, atunci cele două Samsung-uri nu vor avea parte de o bună vandabilitate pe piaţă.
Al doilea punct forte, fiabilitatea, este cu adevărat un avantaj doar pentru cei care vor trăi mai mult de 80 de ani începând de acum înainte, întrucât, conform specificaţiilor, SSD-urile au o durată de viaţă de 20 de ori mai mare
decât a unui harddisk magnetic (4 - 5 ani).
Consumul de energie
este de top, ca la mai toate SSD-urile, întrucât "mănâncă" doar 0.2 watti în starea idle şi 0.5 watti în regim normal de funcţionare.
Samsung nu a anunţat când vor ajunge cele două modele pe piaţă, însă a precizat că, la finalul acestui an, va fi lansat pe piaţă primul disc solid-state de 256 GB. Deci, modelele inferioare acestuia vor fi lansate înainte de finalul anului.
Maramures. Un baimarean a fost jefuit pe strada George Cosbuc
Un baimarean a reclamat ca noaptea de marti spre miercuri (8/9 iulie), in timp ce se deplasa pe strada George Cosbuc, a fost deposedat prin violenta de suma de 350 lei si un telefon mobil
.
Primele verificari ale politistilor au relevat faptul ca barbatul a consumat bauturi alcoolice impreuna cu un cunoscut la un bar din zona. In jurul orei 0.15 a plecat spre casa. Cand a ajuns intr-o zona neiluminata, a fost lovit de un individ care i-a furat telefonul
mobil si banii
din buzunar. Valoarea
prejudiciului reclamat este de 650 lei. Politistii fac cercetari pentru prinderea autorului si recuperarea prejudiciului.
.
Primele verificari ale politistilor au relevat faptul ca barbatul a consumat bauturi alcoolice impreuna cu un cunoscut la un bar din zona. In jurul orei 0.15 a plecat spre casa. Cand a ajuns intr-o zona neiluminata, a fost lovit de un individ care i-a furat telefonul
mobil si banii
din buzunar. Valoarea
prejudiciului reclamat este de 650 lei. Politistii fac cercetari pentru prinderea autorului si recuperarea prejudiciului.
Staţia de metrou 1 Mai se închide pana luni, 14 iulie
Datorită unor lucrări pentru fluidizarea traficului, "în perioada 11-13 iulie 2008, accesul în staţia 1 Mai va fi închis publicului călător, pentru realizarea unor lucrări de reconfigurare a zonei de acces la peron. Accesul va fi redeschis în ziua de 14 iulie 2008, la ora 6.00", potrivit
unui comunicat al Ministerului Transportului
.
unui comunicat al Ministerului Transportului
.
Olt. Un fost poliţist locuieşte într-o glugă de coceni
n vâlcean de 95 de ani din comuna Prundeni trăieşte, de câteva luni, într-o glugă de coceni. Un vecin l-a forţat să-şi părăsească locuinţa, deoarece a câştigat un proces intentat fiului bărbatului.
Ilie Oncescu nu are parte de o bătrâneţe liniştită. Pe vremuri, a fost poliţist şi a lucrat mulţi ani ca şef de post într-o localitate din judeţul Olt. Când s-a pensionat, s-a hotărât să se retragă împreună cu familia la Prundeni, pentru că aici soţia sa moştenise o casă. Între timp, bărbatul şi-a pierdut soţia, apoi a decedat şi fiul său. Din cauza unui accident vascular, Ilie Oncescu a rămas pe jumătate paralizat. Singura persoană care mai are grijă de bătrân este o nepoată a acestuia din partea fratelui, care, se pare, are probleme cu consumul de alcool. Angajaţii de la asistenţă socială monitorizează însă cazul şi îi duc zilnic de mâncare bărbatului. „Este un caz şocant. Bătrânul a fost scos afară din casa sa, pentru că fiul lui o jignise pe soţia vecinului şi cumpărase pe datorie de la barul acestora. I-au intentat proces şi, cum justiţia este oarbă în ziua de astăzi, au reuşit să îi câştige bietului om casa. Fiul lui Oncescu a murit între timp, iar bătrânul a rămas să se lupte singur cu morile de vânt“, a declarat Ion Horăscu, primarul comunei Prundeni.
Condiţii mizere
Bătrânul s-a adăpostit în gluga de coceni dintr-o grădină de pe uliţă, la aproximativ 300 de metri de drumul principal. După ce casa în care a locuit Ilie Oncescu a fost luată în stăpânire de vecinii acestuia, bărbatul a mai stat o perioadă acolo. Pentru că nu a fost bine tratat, a ales să se mute la poalele unui deal cultivat cu viţă-de-vie. Gluga de coceni în care locuieşte acum seamănă cu un adăpost pentru câini.
De când a paralizat, bătrânul vorbeşte greu, dar se agită atunci când aude numele vecinului care i-a luat casa. „Mândru m-a păcălit şi a reuşit să îmi ia casa. Am un dosar
cu toate actele şi sper să reuşesc până la urmă să recuperez tot ceea ce este al meu“, spune abia vorbind bătrânul. Oncescu a făcut un testament şi a împuternicit-o pe Ioana Oncescu, nepoata sa, să-l reprezinte la procese. Din nefericire, până acum, toate acţiunile lor de a-şi recupera casa au fost sortite eşecului.
S-au judecat cu un mort
Coşmarul lui Oncescu a început în urmă cu mai mulţi ani, când fiul său, Dragomir Oncescu, a fost dat în judecată pentru calomnie de Maria Mândru, vecina de lângă casă. Femeia susţinea că a fost jignită de Dragomir, care mai avea şi o datorie la barul soţilor Mândru, unde acesta obişnuia să consume băuturi alcoolice. În mijlocul procesului, Dragomir a decedat.
După mai multe luni în care s-au judecat, soţii Mândru au câştigat procesul. Dragomir Oncescu trebuia să plătească pentru insultele aduse Mariei Mândru şi pentru datoria de la bar, 3.700 de lei. Cum bărbatul nu mai era însă în viaţă, sarcina de a achita banii
i-a revenit lui Ilie Oncescu. Un executor judecătoresc s-a asigurat că sentinţa va fi pusă în aplicare şi a scos la licitaţie casa bătrânului, evaluată la numai 3.550 de lei. Singurul participant la licitaţie a fost Ion Mândru, vecinul care a câştigat imobilul în contul datoriei. Acum, în casa în care locuia fostul poliţist, familia Mândru şi-a extins barul. „Noi am întocmit un dosar şi toată documentaţia necesară pentru a-l interna pe Ilie Oncescu în centrul pentru persoanele vârstnice de aici din comună, unde va fi foarte bine îngrijit. Sunt la curent cu toate problemele bătrânului şi cred că i s-a făcut o mare nedreptate acestui om“, a precizat primarul comunei Prundeni.
Ilie Oncescu nu are parte de o bătrâneţe liniştită. Pe vremuri, a fost poliţist şi a lucrat mulţi ani ca şef de post într-o localitate din judeţul Olt. Când s-a pensionat, s-a hotărât să se retragă împreună cu familia la Prundeni, pentru că aici soţia sa moştenise o casă. Între timp, bărbatul şi-a pierdut soţia, apoi a decedat şi fiul său. Din cauza unui accident vascular, Ilie Oncescu a rămas pe jumătate paralizat. Singura persoană care mai are grijă de bătrân este o nepoată a acestuia din partea fratelui, care, se pare, are probleme cu consumul de alcool. Angajaţii de la asistenţă socială monitorizează însă cazul şi îi duc zilnic de mâncare bărbatului. „Este un caz şocant. Bătrânul a fost scos afară din casa sa, pentru că fiul lui o jignise pe soţia vecinului şi cumpărase pe datorie de la barul acestora. I-au intentat proces şi, cum justiţia este oarbă în ziua de astăzi, au reuşit să îi câştige bietului om casa. Fiul lui Oncescu a murit între timp, iar bătrânul a rămas să se lupte singur cu morile de vânt“, a declarat Ion Horăscu, primarul comunei Prundeni.
Condiţii mizere
Bătrânul s-a adăpostit în gluga de coceni dintr-o grădină de pe uliţă, la aproximativ 300 de metri de drumul principal. După ce casa în care a locuit Ilie Oncescu a fost luată în stăpânire de vecinii acestuia, bărbatul a mai stat o perioadă acolo. Pentru că nu a fost bine tratat, a ales să se mute la poalele unui deal cultivat cu viţă-de-vie. Gluga de coceni în care locuieşte acum seamănă cu un adăpost pentru câini.
De când a paralizat, bătrânul vorbeşte greu, dar se agită atunci când aude numele vecinului care i-a luat casa. „Mândru m-a păcălit şi a reuşit să îmi ia casa. Am un dosar
cu toate actele şi sper să reuşesc până la urmă să recuperez tot ceea ce este al meu“, spune abia vorbind bătrânul. Oncescu a făcut un testament şi a împuternicit-o pe Ioana Oncescu, nepoata sa, să-l reprezinte la procese. Din nefericire, până acum, toate acţiunile lor de a-şi recupera casa au fost sortite eşecului.
S-au judecat cu un mort
Coşmarul lui Oncescu a început în urmă cu mai mulţi ani, când fiul său, Dragomir Oncescu, a fost dat în judecată pentru calomnie de Maria Mândru, vecina de lângă casă. Femeia susţinea că a fost jignită de Dragomir, care mai avea şi o datorie la barul soţilor Mândru, unde acesta obişnuia să consume băuturi alcoolice. În mijlocul procesului, Dragomir a decedat.
După mai multe luni în care s-au judecat, soţii Mândru au câştigat procesul. Dragomir Oncescu trebuia să plătească pentru insultele aduse Mariei Mândru şi pentru datoria de la bar, 3.700 de lei. Cum bărbatul nu mai era însă în viaţă, sarcina de a achita banii
i-a revenit lui Ilie Oncescu. Un executor judecătoresc s-a asigurat că sentinţa va fi pusă în aplicare şi a scos la licitaţie casa bătrânului, evaluată la numai 3.550 de lei. Singurul participant la licitaţie a fost Ion Mândru, vecinul care a câştigat imobilul în contul datoriei. Acum, în casa în care locuia fostul poliţist, familia Mândru şi-a extins barul. „Noi am întocmit un dosar şi toată documentaţia necesară pentru a-l interna pe Ilie Oncescu în centrul pentru persoanele vârstnice de aici din comună, unde va fi foarte bine îngrijit. Sunt la curent cu toate problemele bătrânului şi cred că i s-a făcut o mare nedreptate acestui om“, a precizat primarul comunei Prundeni.
Prahova. Palatul Copiilor, demolat pentru sediul de lux al primăriei
Cursurile la care participau peste 3.000 de copii
din Ploieşti sunt suspendate, în urma deciziei de a interzice accesul în Palatul Copiilor.
Primarul Ploieştiului, Andrei Volosevici, a emis, la începutul săptămânii, această dispoziţie restrictivă, din cauza degradării avansate a clădirii de pe Bulevardul Independenţei, nr. 21. Potrivit
edililor, acesta urmează să fie demolat pentru noul sediu al Primăriei Ploieşti, proiect evaluat la 10 milioane de euro
.
Copiii sunt nemulţumiţi
„Eu vin aici de patru ani, chiar şi în vacanţă, la aeromodelism. Nu ştiu unde se va muta palatul, dar eu stau în centru şi veneam pe jos până aici“, spune Andrei Damian, unul dintre miile de copiii care frecventează cursurile Palatului Copiilor.
„Noi nu ştim nimic oficial. Am auzit doar că accesul în clădire este interzis, însă nu ştim dacă şi unde ne vor muta“, spune Margareta Fux, administratorul palatului. Potrivit unei hotărâri de consiliu local, Palatul Copiilor ar fi trebuit mutat în Cartierul Vest, în sediul fostei Şcoli nr. 20. Proiectul sediului de lux pentru primărie prevede o suprafaţă construibilă de aproape 3.000 de metri pătraţi, parcare subterană, restaurant pentru angajaţi şi o fântână arteziană impresionantă. Deşi construcţia noului sediu trebuia să înceapă anul trecut, licitaţia pentru desemnarea constructorului a fost anulată, iar mai multe firme
participante încă se judecă cu autorităţile locale.
„În funcţie de rezultatul litigiului pentru noul sediu al primăriei, vom hotărî care va fi soarta Palatului Copiilor. Oricum, clădirea este şubredă şi nu puteam pune în pericol vieţile copiilor“, spune Andrei Volosevici. Primăria Ploieşti funcţionează, fără chirie, în Palatul Administrativ, care aparţine Consiliului Judeţean Prahova.
din Ploieşti sunt suspendate, în urma deciziei de a interzice accesul în Palatul Copiilor.
Primarul Ploieştiului, Andrei Volosevici, a emis, la începutul săptămânii, această dispoziţie restrictivă, din cauza degradării avansate a clădirii de pe Bulevardul Independenţei, nr. 21. Potrivit
edililor, acesta urmează să fie demolat pentru noul sediu al Primăriei Ploieşti, proiect evaluat la 10 milioane de euro
.
Copiii sunt nemulţumiţi
„Eu vin aici de patru ani, chiar şi în vacanţă, la aeromodelism. Nu ştiu unde se va muta palatul, dar eu stau în centru şi veneam pe jos până aici“, spune Andrei Damian, unul dintre miile de copiii care frecventează cursurile Palatului Copiilor.
„Noi nu ştim nimic oficial. Am auzit doar că accesul în clădire este interzis, însă nu ştim dacă şi unde ne vor muta“, spune Margareta Fux, administratorul palatului. Potrivit unei hotărâri de consiliu local, Palatul Copiilor ar fi trebuit mutat în Cartierul Vest, în sediul fostei Şcoli nr. 20. Proiectul sediului de lux pentru primărie prevede o suprafaţă construibilă de aproape 3.000 de metri pătraţi, parcare subterană, restaurant pentru angajaţi şi o fântână arteziană impresionantă. Deşi construcţia noului sediu trebuia să înceapă anul trecut, licitaţia pentru desemnarea constructorului a fost anulată, iar mai multe firme
participante încă se judecă cu autorităţile locale.
„În funcţie de rezultatul litigiului pentru noul sediu al primăriei, vom hotărî care va fi soarta Palatului Copiilor. Oricum, clădirea este şubredă şi nu puteam pune în pericol vieţile copiilor“, spune Andrei Volosevici. Primăria Ploieşti funcţionează, fără chirie, în Palatul Administrativ, care aparţine Consiliului Judeţean Prahova.
Arges. Bani arşi pe scrumiere
Municipalitatea a cheltuit din buget 400.000 de lei pentru achiziţionarea de scrumiere stradale şi coşuri de gunoi moderne.
Nu mai puţin de 200 de scrumiere-gigant au fost amplasate, în ultimele săptămâni, de angajaţii Primăriei Piteşti în centrul oraşului. Măsura a fost luată de autorităţi pentru ca fumătorii din oraş să nu-şi mai arunce chiştoacele la întâmplare, mai ales că, argumentează edilii, temperaturile ridicate din această perioadă ar putea duce la izbucnirea unor incendii. Scrumierele sunt fabricate în Anglia şi fiecare bucată a costat peste 1.000 de lei.
Investiţia totală, care include şi costul coşurilor de gunoi moderne, a consumat din bugetul municipalităţii aproape 400.000 de lei, în urma unei licitaţii publice organizate de executiv în primăvara acestui an. Odată cu amplasarea lor, poliţiştii comunitari au trecut la sancţionarea piteştenilor care-şi aruncă chiştoacele în alte locuri decât cele speciale. În ultimele zile, aceştia au amendat câteva zeci de piteşteni, cu sume cuprinse între 50 şi 200 de lei de persoană.
„Ne chinuim să ţinem oraşul ăsta curat, aşa că nu vom ezita să-i amendăm pe cei care-şi aruncă ţigările şi gunoaiele aiurea. Îi amendăm pentru că acum au scrumiere din zece în zece metri. În următoarele luni, vom amplasa coşuri de gunoi moderne
şi scrumiere şi în alte zone ale oraşului“, a promis viceprimarul Cornel Ionică.
Nu mai puţin de 200 de scrumiere-gigant au fost amplasate, în ultimele săptămâni, de angajaţii Primăriei Piteşti în centrul oraşului. Măsura a fost luată de autorităţi pentru ca fumătorii din oraş să nu-şi mai arunce chiştoacele la întâmplare, mai ales că, argumentează edilii, temperaturile ridicate din această perioadă ar putea duce la izbucnirea unor incendii. Scrumierele sunt fabricate în Anglia şi fiecare bucată a costat peste 1.000 de lei.
Investiţia totală, care include şi costul coşurilor de gunoi moderne, a consumat din bugetul municipalităţii aproape 400.000 de lei, în urma unei licitaţii publice organizate de executiv în primăvara acestui an. Odată cu amplasarea lor, poliţiştii comunitari au trecut la sancţionarea piteştenilor care-şi aruncă chiştoacele în alte locuri decât cele speciale. În ultimele zile, aceştia au amendat câteva zeci de piteşteni, cu sume cuprinse între 50 şi 200 de lei de persoană.
„Ne chinuim să ţinem oraşul ăsta curat, aşa că nu vom ezita să-i amendăm pe cei care-şi aruncă ţigările şi gunoaiele aiurea. Îi amendăm pentru că acum au scrumiere din zece în zece metri. În următoarele luni, vom amplasa coşuri de gunoi moderne
şi scrumiere şi în alte zone ale oraşului“, a promis viceprimarul Cornel Ionică.
Maramures. Sindicalistii maramureseni au pichetat Prefectura cu o revendicare noua: salariu minim de 600 de lei
100 de sindicalisti maramureseni au pichetat Prefectura Maramures joi, 10 iulie, pentru a doua oara in ultimele doua saptamani, cerand majorarea salariului minim pe economie. De la primul protest au crescut si pretentiile sindicalistilor, acestia solicitand un salariu minim de 600 de lei si nu de 540 de lei, cum au cerut la prima actiune de pichetare, motivand ca s-au majorat tarifele la utilitati si a crescut valoarea
cosului minim zilnic.
Dupa ce vinerea trecuta, Prefectura Maramures a fost pichetata de 100 de sindicalisti de la CNSLR Fratia, Cartel Alfa si CSDR, la protestul de joi, 10 iulie, s-au alaturat si membri de sindicat de la Blocul
National Sindical (BNS). Si pentru ca unde-s mai multi, ”puterea creste”, au crescut si pretentiile sindicalistilor.
”Reprezentantii sindicatelor, patronatelor si ai guvernului au semnat un acord anul trecut prin care de la 1 iulie salariul minim trebuia majorat la 540 lei. De la 1 iulie s-au majorat substantial tarifele la utilitati, energie
si valoarea cosului zilnic, asa ca nu mai putem accepta un salariu minim sub 600 de lei. Si asta nu pentru ca ne place sa fim in conflict permanent cu guvernul, ci pentru ca ne arde la buzunare. In plus
, salariul minim va conta si la stabilirea pensiei, astfel ca la batranete acesti oameni vor ajunge sa aiba o pensie de doar 212 lei, adica 40 % din pensia medie actuala”, a spus liderul CNSLR Fratia Maramures, Mircea Ciocan.
Pe de alta parte, sindicalistii au declarat ca daca solicitarea lor nu va fi solutionata vor merge pana la Parlamentul European pentru a-si obtine drepturile ce li se cuvin. ”Noi dorim sa dialogam cu guvernantii, nu sa iesim in strada. Daca nu ni se accepta solicitarea, vom merge pana la Parlamentul European”, a semnalat liderul Sindicatului din Administratia Locala Maramures, Liviu Pop.
La finalul protestului, liderii de sindicat de la cele patru organizatii sindicale i-au inmanat prefectului judetului Maramures lista cu revendicarea legata de majorarea salariului minim pe economie. La randul sau, prefectul Gyongyike Bondi a dispus intocmirea si trimiterea unei adrese la nivelul Guvernului Romaniei si a ministerelor de resort cu privire la solicitarile sindicalistilor maramureseni si discutiile purtate cu liderii teritoriali ai confederatiilor sindicale.
cosului minim zilnic.
Dupa ce vinerea trecuta, Prefectura Maramures a fost pichetata de 100 de sindicalisti de la CNSLR Fratia, Cartel Alfa si CSDR, la protestul de joi, 10 iulie, s-au alaturat si membri de sindicat de la Blocul
National Sindical (BNS). Si pentru ca unde-s mai multi, ”puterea creste”, au crescut si pretentiile sindicalistilor.
”Reprezentantii sindicatelor, patronatelor si ai guvernului au semnat un acord anul trecut prin care de la 1 iulie salariul minim trebuia majorat la 540 lei. De la 1 iulie s-au majorat substantial tarifele la utilitati, energie
si valoarea cosului zilnic, asa ca nu mai putem accepta un salariu minim sub 600 de lei. Si asta nu pentru ca ne place sa fim in conflict permanent cu guvernul, ci pentru ca ne arde la buzunare. In plus
, salariul minim va conta si la stabilirea pensiei, astfel ca la batranete acesti oameni vor ajunge sa aiba o pensie de doar 212 lei, adica 40 % din pensia medie actuala”, a spus liderul CNSLR Fratia Maramures, Mircea Ciocan.
Pe de alta parte, sindicalistii au declarat ca daca solicitarea lor nu va fi solutionata vor merge pana la Parlamentul European pentru a-si obtine drepturile ce li se cuvin. ”Noi dorim sa dialogam cu guvernantii, nu sa iesim in strada. Daca nu ni se accepta solicitarea, vom merge pana la Parlamentul European”, a semnalat liderul Sindicatului din Administratia Locala Maramures, Liviu Pop.
La finalul protestului, liderii de sindicat de la cele patru organizatii sindicale i-au inmanat prefectului judetului Maramures lista cu revendicarea legata de majorarea salariului minim pe economie. La randul sau, prefectul Gyongyike Bondi a dispus intocmirea si trimiterea unei adrese la nivelul Guvernului Romaniei si a ministerelor de resort cu privire la solicitarile sindicalistilor maramureseni si discutiile purtate cu liderii teritoriali ai confederatiilor sindicale.
Gigi Becali: Cu Sunderland parca negociem pentru Goian
inanţatorul FC Steaua, Gigi Becali, a declarat, joi, că negociază transferul fundaşului Dorin Goian, "parcă" la Sunderland, în schimbul jucătorului solicitând suma de 4 milioane de euro.
"Nu-l vând pe Goian pentru bani
, el are dorinţe. Eu îl vreau pe Tudose de la Buzău, ca să-l cresc aici. Eu vreau numai mânji. Pe Goian vreau patru milioane, negociez acum pentru el", a spus Becali.
Întrebat dacă negociază cu gruparea engleză Sunderland, finanţatorul stelist a răspuns: "Da, parcă asta".
Finanţatorul FC Steaua a declarat că fundaşul Dorin Goian, va câştiga la clubul englez Sunderland între 700.000 şi un milion de euro pe an, precizând că transferul acestuia este ca şi rezolvat.
"Salariul lui Goian, din câte am înţeles, va fi între 700.000 şi 1 milion de euro. Transferul se rezolvă în proporţie de 90 la sută. Dacă va cădea însă scrieţi voi apoi că astea sunt gogoşi de-ale lui Becali", a spus oficialul stelist.
Gigi Becali susţine că fundaşul va fi cedat clubului englez în schimbul a 4,8 milioane de euro. "Preţul este de 4,8 milioane de euro cu TVA inclus. Noi aşteptăm răspunsul, ca Sunderland să se intereseaze la Ministerul lor de finanţe şi la al nostru, pentru că nu ştiu. Asta doar la noi cu TVA-ul inclus este. Pentru că doar la noi e asta cu TVA inclus, în Europa nu este. Ei oricum recuperează TVA-ul din România de la Ministerul de Finanţe într-o lună de zile. Este o tâmpenie, doar în România se întâmplă asta. Acum trebuie să facă o corespondenţă între Ministerul de Finanţe din Anglia şi cel din România. Goian ştie de ofertă
, pentru că a venit prin el şi Giovanni. Eu iau 4,8 milioane care îmi rămân întregi mie, pentru că sunt plătitor de TVA", a adăugat Becali.
Finanţatorul clubului din Bulevardul Ghencea a afirmat că oferta
clubului Dinamo Kiev pentru Goian a fost prea mică. "Dinamo Kiev a oferit 3,5 milioane în rate
, iar eu am cerut 4 milioane, toţi odată", a explicat oficialul.
Gigi Becali afirmase, marţi, că transferul lui Goian la echipa Dinamo Kiev este aproape rezolvat. "Goian o să plece la Dinamo Kiev. O să ştiţi mai multe atunci când va pleca, dar sigur o să plece", spunea Becali.
"Nu-l vând pe Goian pentru bani
, el are dorinţe. Eu îl vreau pe Tudose de la Buzău, ca să-l cresc aici. Eu vreau numai mânji. Pe Goian vreau patru milioane, negociez acum pentru el", a spus Becali.
Întrebat dacă negociază cu gruparea engleză Sunderland, finanţatorul stelist a răspuns: "Da, parcă asta".
Finanţatorul FC Steaua a declarat că fundaşul Dorin Goian, va câştiga la clubul englez Sunderland între 700.000 şi un milion de euro pe an, precizând că transferul acestuia este ca şi rezolvat.
"Salariul lui Goian, din câte am înţeles, va fi între 700.000 şi 1 milion de euro. Transferul se rezolvă în proporţie de 90 la sută. Dacă va cădea însă scrieţi voi apoi că astea sunt gogoşi de-ale lui Becali", a spus oficialul stelist.
Gigi Becali susţine că fundaşul va fi cedat clubului englez în schimbul a 4,8 milioane de euro. "Preţul este de 4,8 milioane de euro cu TVA inclus. Noi aşteptăm răspunsul, ca Sunderland să se intereseaze la Ministerul lor de finanţe şi la al nostru, pentru că nu ştiu. Asta doar la noi cu TVA-ul inclus este. Pentru că doar la noi e asta cu TVA inclus, în Europa nu este. Ei oricum recuperează TVA-ul din România de la Ministerul de Finanţe într-o lună de zile. Este o tâmpenie, doar în România se întâmplă asta. Acum trebuie să facă o corespondenţă între Ministerul de Finanţe din Anglia şi cel din România. Goian ştie de ofertă
, pentru că a venit prin el şi Giovanni. Eu iau 4,8 milioane care îmi rămân întregi mie, pentru că sunt plătitor de TVA", a adăugat Becali.
Finanţatorul clubului din Bulevardul Ghencea a afirmat că oferta
clubului Dinamo Kiev pentru Goian a fost prea mică. "Dinamo Kiev a oferit 3,5 milioane în rate
, iar eu am cerut 4 milioane, toţi odată", a explicat oficialul.
Gigi Becali afirmase, marţi, că transferul lui Goian la echipa Dinamo Kiev este aproape rezolvat. "Goian o să plece la Dinamo Kiev. O să ştiţi mai multe atunci când va pleca, dar sigur o să plece", spunea Becali.
Victoraş Iacob pus pe liber de Kaiserslautern
Gruparea din a doua divizie germană, FC Kaiserslautern a luat decizia de renunţa la serviciile
atacantului român, după ce acesta a lipsit de mai multe ori nemotivat de la antrenamente.
Pe 30 iunie, Victoraş Iacob a lipsit de la vizita medicală iar preşedintele clubului german a declarat că românul va suporta consecinţele .
Victoraş Iacob mai avea contract până în 2010, sosind în vara anului trecut de la Steaua Bucureşti, apucând să joace doar două meciuri în Germania.
atacantului român, după ce acesta a lipsit de mai multe ori nemotivat de la antrenamente.
Pe 30 iunie, Victoraş Iacob a lipsit de la vizita medicală iar preşedintele clubului german a declarat că românul va suporta consecinţele .
Victoraş Iacob mai avea contract până în 2010, sosind în vara anului trecut de la Steaua Bucureşti, apucând să joace doar două meciuri în Germania.
Sunderland a renuntat la Goian
Transferul lui Dorin Goian la gruparea engleza Sunderland a picat, a anuntat Sport.ro.
Sunderland a anuntat, vineri, ca nu mai este intereseaza de transferul lui Goian, cel mai probabil din cauza cerintelor lui Gigi Becali. Pretul cerut de acesta este de 4,8 milioane de euro
cu TVA inclus.
Doi oficiali ai gruparii engleze au venit joi in Bucuresti pentru a negocia transferul lui Goian, pentru care erau dispusi sa ofere 3.5 milioane de euro, platibili in rate
.
Fotbalistul ar fi urmat sa primeasca un salariu intre 700.000 si un milion de euro pe sezon.
In urma cu cateva zile, patronul din Ghencea precizase ca fundasul este ca si transferat la Dinamo Kiev.
Sunderland a anuntat, vineri, ca nu mai este intereseaza de transferul lui Goian, cel mai probabil din cauza cerintelor lui Gigi Becali. Pretul cerut de acesta este de 4,8 milioane de euro
cu TVA inclus.
Doi oficiali ai gruparii engleze au venit joi in Bucuresti pentru a negocia transferul lui Goian, pentru care erau dispusi sa ofere 3.5 milioane de euro, platibili in rate
.
Fotbalistul ar fi urmat sa primeasca un salariu intre 700.000 si un milion de euro pe sezon.
In urma cu cateva zile, patronul din Ghencea precizase ca fundasul este ca si transferat la Dinamo Kiev.
Tottenham ar putea rămâne fără 16 jucători!
Tottenham Hotspur s-ar putea despărţi de 16 jucători în această vară. Antrenorul formaţiei engleze, Juande Ramos, îşi doreşte un lot mai bun, propunându-şi în sezonul următor clasarea pe unul din primele patru locuri în Premier League. Cei 14 jucători de care Ramos vrea să se descotorosească sunt: Paul Robinson, Pascal Chimbonda, Michael Dawson, Anthony Gardner, Young Pyo Lee, Younes Kaboul, Steed Malbranque, Teemu Tainio, Kevin Boateng, Hossam Ghaly, Paul Stalteri, Ricardo Rocha, Adel Taarabt şi Darren Bent. Pe lângă aceştia, Tottenham ar putea să-i mai piardă şi pe vedeta bulgară Dimitar Berbatov, dorit de Manchester, şi pe jucătorul preferat al fanilor echipei, Robbie Keane, care ar putea ajunge la Liverpool.
Juande Ramos i-a adus în această vară pe internaţionalul croat Luka Modric, transferat de la Dinamo Zagreb pentru 16,5 milioane de lire sterline, şi pe mijlocaşul Giovanni dos Santos, de la Barcelona. Antrenorul spaniol îl aşteaptă la Tottenham pe portarul lui PSV Eindhoven, Gomes, dorind să-l achiziţioneze şi pe mijlocaşul englez David Bentley, de la Blackburn Rovers.
Juande Ramos i-a adus în această vară pe internaţionalul croat Luka Modric, transferat de la Dinamo Zagreb pentru 16,5 milioane de lire sterline, şi pe mijlocaşul Giovanni dos Santos, de la Barcelona. Antrenorul spaniol îl aşteaptă la Tottenham pe portarul lui PSV Eindhoven, Gomes, dorind să-l achiziţioneze şi pe mijlocaşul englez David Bentley, de la Blackburn Rovers.
Steaua Bucuresti - Swindon Town 2-2
Formatia Steaua Bucuresti a terminat la egalitate, scor 2-2, meciul cu formatia engleza Swindon Town. Golurile stelistilor au fost marcate de Bogdan Stancu in minutul 46 si Banel Nicolita in minutul 89.
"Per ansamblu a fost un joc bun. M-a deranjat atitudinea anumitor jucători, lipsa efortului depus pe teren şi felul cum nu au respectat sarcinile de joc
, dar asta voi vorbi eu cu ei în vestiar. Am irosit cu seninătate ocazii, dar eu urmăresc ca de la joc la joc echipa să crească calitativ şi tactic. Dacă unii jucători sînt supăraţi că nu sînt lăsaţi să plece, să stea pe margine şi să privească. Eu vreau jucători care să pună suflet. Trebuie să facem eforturi, şi corpul tehnic şi jucătorii, ca să fim pregătiţi la începutul campionatului", a spus Lăcătuş la finalul meciului.
"Per ansamblu a fost un joc bun. M-a deranjat atitudinea anumitor jucători, lipsa efortului depus pe teren şi felul cum nu au respectat sarcinile de joc
, dar asta voi vorbi eu cu ei în vestiar. Am irosit cu seninătate ocazii, dar eu urmăresc ca de la joc la joc echipa să crească calitativ şi tactic. Dacă unii jucători sînt supăraţi că nu sînt lăsaţi să plece, să stea pe margine şi să privească. Eu vreau jucători care să pună suflet. Trebuie să facem eforturi, şi corpul tehnic şi jucătorii, ca să fim pregătiţi la începutul campionatului", a spus Lăcătuş la finalul meciului.
Beckham:"Ce poate fi mai bun decât Real?Manchester!"
ntr-un interviu acordat cotidianului britanic The Sun, David Beckham vorbeşte despre transferul fotbalistului portughez Cristiano Ronaldo de la Manchester United la Real Madrid.
"Să joc pentru Manchester United era visul
meu, la fel cum a fost şi să joc
pentru Real. A fost o alegere extrem de dificilă şi sunt sigur că este la fel pentru Cristiano. Să locuieşti în Madrid şi să joci pentru Real, nu prea sunt opţiuni mai bune decât aceasta, cu excepţia echipei Manchester United. Şi este un lucru bun pentru el faptul că are aceste două opţiuni",a menţionat Beckham.
"Să joc pentru Manchester United era visul
meu, la fel cum a fost şi să joc
pentru Real. A fost o alegere extrem de dificilă şi sunt sigur că este la fel pentru Cristiano. Să locuieşti în Madrid şi să joci pentru Real, nu prea sunt opţiuni mai bune decât aceasta, cu excepţia echipei Manchester United. Şi este un lucru bun pentru el faptul că are aceste două opţiuni",a menţionat Beckham.
Dosarul de dezertor al lui Belodedici
Evenimentul zilei“ reconstituie din documente fuga din ţară a celebrului fotbalist, pe atunci locotenent (r) legitimat la Steaua.
Primele zile ale anului 1989. Între Direcţia Procuraturilor Militare, Clubul Sportiv al Armatei „Steaua“ Bucureşti şi Inspectoratul Judeţean Caraş-Severin se încheagă o corespondenţă plină de nervi, semne de întrebare şi scenarii paranoice. Miza: dispariţia neaşteptată, imediat după Revelionul ’88 - ’89, a fotbalistului Miodrag Belodedici. Aflat într-o vizită turistică în fosta Republică Socialistă Federativă Iugoslavia, alături de mamă şi una dintre surori, celebrul fotbalist român de origine sârbă, component al echipei de aur ce câştiga în 1986 Cupa Campionilor Europeni, refuza să se mai întoarcă în ţară, lăsând autorităţile cu buza umflată şi într-o profundă stare de nelinişte cauzată de întrebarea: „A avut acces la informaţii secrete?“.
Ajuns în fosta Iugoslavie, Belodedici a fost nevoit „să stea pe bară“, din cauza regulamentelor
UEFA, aproape un an, după care întregea rândurile echipei Steaua Roşie Belgrad, alături de care avea să devină primul fotbalist din Europa câştigător a două Cupe ale Campionilor Europeni cu echipe diferite. Transformat în dezertor şi subiect al unei cercetări penale în România, Belodedici avea să fie reabilitat pe 10 ianuarie 1990, printr-o notă parţial indescifrabilă, scrisă parcă pe genunchi.
„Evenimentul zilei“ şi „Miliţia Spirituală“ vă prezintă povestea fugii lui Miodrag Belodedici, spusă chiar de acesta, faţă în faţă cu dosarul de dezertor. O poveste despre frustrările unui copil, planurile de evadare şi emoţia revenirii într-o ţară eliberată de comunism.
FACSIMILE. Documentul de sus îl incrimina pe Belo, iar al doilea îl reabilita
MĂRTURIE
„Mă gândeam că-mi vor schimba faţa din poze cu a altuia...“
EVZ: Belo, ai văzut vreodată dosarul tău de la Securitate?
Miodrag Belodedici: Am mai văzut nişte acte... Nu ajunseseră să mă condamne ca dezertor. Uite ce scrie aici, că m-au trecut în rezervă. De parcă aş fi fost vreodată cadru activ...
Jucai la Steaua, aveai un statut şi mai multe avantaje decât oamenii de rând. De ce ai ales să pleci?
Am plecat pentru libertate. Aveam avantaje în ţară, ce-i drept. Eu am crescut la graniţa cu Iugoslavia şi am văzut cum e viaţa acolo. Aveam permis de mic trafic. Stăteam câte şase zile şi n-aveam voie să ne îndepărtăm la nu mai ştiu câţi kilometri de graniţă. Luam gumă, ciocolată, banane, blugi, adidaşi. Jucătorii sârbi făceau afaceri în construcţii, cumpărau apartamente şi le închiriau. Puteau să facă şi altfel bani
. Noi, când mergeam în deplasări, ne gândeam unde să ascundem bani, ca să cumpărăm ţigări, cafea, aparate video
.
A fost o decizie de moment sau ceva planificat?
Toată lumea se gândea să plece la o viaţă civilizată. Din satul meu au fugit peste două mii de persoane. Asta era moda. Toţi verişorii mei fugiseră. Pe la noi, pe la Socol, se fugea... Am văzut ce păţeau cei care voiau să plece şi erau prinşi. Am văzut multe acolo: omoruri, bătăi...
A fost un eveniment anume care te-a determinat să pleci?
Nu. Se strânseseră multe... Când eram copil, aveam multe animale acasă, porci, oi, vaci. Veneau mereu cu recensământul şi ziceau ai mei: „Hai să ascundem porcii, să nu vadă că avem cinci, să vadă doar trei“. Trebuia să ascundem mierea, brânza... Tot pe atunci, îmi plăcea să mă scald în Nera. E râul care se varsă în Dunăre aproape de Socol. Ne rugam de grăniceri, măcar cinci minute să ne lase. Ne ziceau că ne împuş că dacă ne prind în apă. Îi uram. Mă uitam la sârbi că se scăldau în voie... Când mergeam cu mama în excursii la sârbi, ei ne povesteau că merg la cumpărături în Italia, că îşi petreceau concediile în Austria, în Germania, în America. Iar eu trebuia să mă întorc în România, unde n-aveam voie nici să fac baie...
Cum ai reuşit să părăseşti „oficial“ ţara?
M-am dus cu paşaportul, am vorbit la club, am dat interviuri pentru viză. Am vorbit cu Ion Alexandrescu, preşedintele secţiei de fotbal, cu Nicolae Gavrilă, comandantul clubului Steaua, cu Valentin (n.r. - Ceauşescu). Au insistat să-mi dea şofer. De fapt, era un securist. Le-am zis că nam nevoie, că am carnet şi maşină. Aşa am scăpat de însoţitor.
Valentin Ceauşescu nu ţi-a reproşat evadarea?
Nu mi-a reproşat nimic. Mi-a zis că se gândea să dea drumul la fotbalişti în străinătate. De fapt, Stoica, Piţurcă şi Bölöni au plecat înainte de Revoluţie, dar ei aveau peste 30 de ani.
Nu ţi-a fost teamă pentru familie?
Am plecat cu mama şi cu o soră. O altă soră a rămas la Timişoara. Au chemat-o de câteva ori ca să dea explicaţii. Mi-era frică pentru ea. Îmi era un pic de teamă şi pentru mine. Aveam grijă să nu ies singur nicăieri.
Ce ai făcut când ai ajuns în Iugoslavia?
M-am dus la poliţie şi am cerut azil politic. După ce mi-am rezolvat hârtiile, m-am dus direct la Steaua Roşie. Le-am spus cine sunt şi i-am întrebat dacă nu vor un libero. Ştiam că aveau probleme pe acest post. De mic copil mi-au plăcut Steaua Roşie şi Steaua Bucureşti. Mergeam cu tata la meciurile celor de la Steaua Roşie, fiindcă Belgradul era mai aproape decât Bucureştiul. Vedeam jucători, echipe mari
, lume multă. Erau lucruri care mă uimeau.
Cum a fost contactul cu noua echipă?
Sârbii mi-au dat tot: apartament nou, cu trei camere, şi o maşină Peugeot 405, nounouţă. Ce schimbare... Aici aveam garsonieră şi o Dacie. La Belgrad primeam mărci, nu lei. Am pierdut un an din carieră. Mă antrenam cu echipa mare şi jucam la echipa a doua sub alt nume.
Miodrag Belodedici, fost internaţional român: "Sârbii mi-au dat tot. Aici aveam garsonieră şi o Dacie. La Belgrad primeam mărci, nu lei."
Tu ştiai ce reacţii a stârnit în ţară plecarea ta?
Nu ştiam, dar mă gândeam la altceva. Eu am venit la Steaua în ‘82, iar Marcel Răducanu fugise în Germania în ’81. Ne uitam la pozele de la club şi îmi spuneau colegii mai vechi: „Aici e corpul lui Marcel, dar au pus capul altcuiva!“. M-am gândit că aşa vor face şi cu pozele echipei de la Sevilla, că îmi vor schimba chipul cu al altui jucător...
Ţi-a fost frică să revii în ţară? Au trecut doi ani de la Revoluţie până când ai jucat iarăşi la naţională...
În ’90, antrenorii naţionalei au venit de două ori să mă cheme la Campionatul Mondial. Eu voiam, dar sârbii nu erau de acord. Au venit la mine nişte oficiali să-mi spună că nu se ştie exact care e situaţia în România şi să nu risc. Aşteptau hârtia aia de la Tribunalul Militar, dar a venit târziu, când antrenor la naţională era Cornel Dinu. Am jucat un amical cu Letonia (scor 2-0). Aceea a fost prima dată
când am pus, din nou, piciorul în România. S-ar fi putut întâmpla în ’91, când Steaua Roşie a avut un amical, la Timişoara, cu Poli. Nu ştiam ce-o să fie, eram emoţionat. Mă îmbrăcasem şi urcasem în autocar, dar m-au dat jos pe drum.
Cum te-au primit foştii coechipieri?
Nu toţi s-au bucurat să mă revadă. Erau unii care gândeau, probabil, altfel: „Uite, ăsta a plecat, n-a stat să mănânce salam cu soia alături de noi, iar acum vine să ne ia locul!“.
GLUMA BARMANULUI
Balint, sacoul şi telefonul
Gabi Balint, cel mai bun prieten al lui Belodedici din echipa Stelei, ne-a dezvăluit ce a păţit după „evadarea“ amicului său. „Eram la munte. Îl aşteptam la Revelion, fiindcă vorbisem să-l petrecem împreună la Poiana Braşov. Chiar îmi dăduse un sacou, să îl duc acolo, fiindcă el mai trecea pe la Socol şi n-avea rost să-l ia cu el. Cum s-a aflat că a plecat, m-au şi chemat să dau explicaţii. Le-am spus că habar n-aveam că vrea să părăsească ţara, că îmi dăduse acea haină pe care urma s-o poarte de Revelion. După aceea, mi-era un pic teamă că voi fi urmărit, că-mi vor asculta telefonul. Dar n-am mai vorbit cu el decât în momentul în care ne-am întâlnit în Spania, prin ’92. Atunci, la acel Revelion, barmanul de la restaurant mi-a făcut o glumă. A venit cu un telefon din acela vechi pe o tavă şi mi-a zis: „E Belo la telefon!“. M-am speriat, m-am înroşit, dar apoi am văzut că telefonul avea firul tăiat“, ne-a povestit Balint.
CEL MAI TITRAT FOTBALIST ROMÅN
Miodrag Belodedici
Data naşterii: 20 mai 1964
Locul naşterii: Socol, judeţul Caraş-Severin
Cluburi: Luceafărul Bucureşti, Steaua Bucureşti, Steaua Roşie Belgrad, FC Valencia, Real Valladolid, Villarreal, Atlante Mexico City
Naţionala României (1984- 2000): 55 meciuri/5 goluri
Trofee: Cupa Campionilor Europeni, Supercupa Europei, cinci titluri de campion, patru Cupe ale României, o Supercupă a României (toate cu Steaua Bucureşti); Cupa Campionilor Europeni, Cupa Intercontinentală, trei titluri de campion, o Cupă a Iugoslaviei (toate cu Steaua Roşie Belgrad).
Record: Este singurul fotbalist român care a cucerit Cupa Campionilor Europeni de două ori, cu două cluburi diferite.
Primele zile ale anului 1989. Între Direcţia Procuraturilor Militare, Clubul Sportiv al Armatei „Steaua“ Bucureşti şi Inspectoratul Judeţean Caraş-Severin se încheagă o corespondenţă plină de nervi, semne de întrebare şi scenarii paranoice. Miza: dispariţia neaşteptată, imediat după Revelionul ’88 - ’89, a fotbalistului Miodrag Belodedici. Aflat într-o vizită turistică în fosta Republică Socialistă Federativă Iugoslavia, alături de mamă şi una dintre surori, celebrul fotbalist român de origine sârbă, component al echipei de aur ce câştiga în 1986 Cupa Campionilor Europeni, refuza să se mai întoarcă în ţară, lăsând autorităţile cu buza umflată şi într-o profundă stare de nelinişte cauzată de întrebarea: „A avut acces la informaţii secrete?“.
Ajuns în fosta Iugoslavie, Belodedici a fost nevoit „să stea pe bară“, din cauza regulamentelor
UEFA, aproape un an, după care întregea rândurile echipei Steaua Roşie Belgrad, alături de care avea să devină primul fotbalist din Europa câştigător a două Cupe ale Campionilor Europeni cu echipe diferite. Transformat în dezertor şi subiect al unei cercetări penale în România, Belodedici avea să fie reabilitat pe 10 ianuarie 1990, printr-o notă parţial indescifrabilă, scrisă parcă pe genunchi.
„Evenimentul zilei“ şi „Miliţia Spirituală“ vă prezintă povestea fugii lui Miodrag Belodedici, spusă chiar de acesta, faţă în faţă cu dosarul de dezertor. O poveste despre frustrările unui copil, planurile de evadare şi emoţia revenirii într-o ţară eliberată de comunism.
FACSIMILE. Documentul de sus îl incrimina pe Belo, iar al doilea îl reabilita
MĂRTURIE
„Mă gândeam că-mi vor schimba faţa din poze cu a altuia...“
EVZ: Belo, ai văzut vreodată dosarul tău de la Securitate?
Miodrag Belodedici: Am mai văzut nişte acte... Nu ajunseseră să mă condamne ca dezertor. Uite ce scrie aici, că m-au trecut în rezervă. De parcă aş fi fost vreodată cadru activ...
Jucai la Steaua, aveai un statut şi mai multe avantaje decât oamenii de rând. De ce ai ales să pleci?
Am plecat pentru libertate. Aveam avantaje în ţară, ce-i drept. Eu am crescut la graniţa cu Iugoslavia şi am văzut cum e viaţa acolo. Aveam permis de mic trafic. Stăteam câte şase zile şi n-aveam voie să ne îndepărtăm la nu mai ştiu câţi kilometri de graniţă. Luam gumă, ciocolată, banane, blugi, adidaşi. Jucătorii sârbi făceau afaceri în construcţii, cumpărau apartamente şi le închiriau. Puteau să facă şi altfel bani
. Noi, când mergeam în deplasări, ne gândeam unde să ascundem bani, ca să cumpărăm ţigări, cafea, aparate video
.
A fost o decizie de moment sau ceva planificat?
Toată lumea se gândea să plece la o viaţă civilizată. Din satul meu au fugit peste două mii de persoane. Asta era moda. Toţi verişorii mei fugiseră. Pe la noi, pe la Socol, se fugea... Am văzut ce păţeau cei care voiau să plece şi erau prinşi. Am văzut multe acolo: omoruri, bătăi...
A fost un eveniment anume care te-a determinat să pleci?
Nu. Se strânseseră multe... Când eram copil, aveam multe animale acasă, porci, oi, vaci. Veneau mereu cu recensământul şi ziceau ai mei: „Hai să ascundem porcii, să nu vadă că avem cinci, să vadă doar trei“. Trebuia să ascundem mierea, brânza... Tot pe atunci, îmi plăcea să mă scald în Nera. E râul care se varsă în Dunăre aproape de Socol. Ne rugam de grăniceri, măcar cinci minute să ne lase. Ne ziceau că ne împuş că dacă ne prind în apă. Îi uram. Mă uitam la sârbi că se scăldau în voie... Când mergeam cu mama în excursii la sârbi, ei ne povesteau că merg la cumpărături în Italia, că îşi petreceau concediile în Austria, în Germania, în America. Iar eu trebuia să mă întorc în România, unde n-aveam voie nici să fac baie...
Cum ai reuşit să părăseşti „oficial“ ţara?
M-am dus cu paşaportul, am vorbit la club, am dat interviuri pentru viză. Am vorbit cu Ion Alexandrescu, preşedintele secţiei de fotbal, cu Nicolae Gavrilă, comandantul clubului Steaua, cu Valentin (n.r. - Ceauşescu). Au insistat să-mi dea şofer. De fapt, era un securist. Le-am zis că nam nevoie, că am carnet şi maşină. Aşa am scăpat de însoţitor.
Valentin Ceauşescu nu ţi-a reproşat evadarea?
Nu mi-a reproşat nimic. Mi-a zis că se gândea să dea drumul la fotbalişti în străinătate. De fapt, Stoica, Piţurcă şi Bölöni au plecat înainte de Revoluţie, dar ei aveau peste 30 de ani.
Nu ţi-a fost teamă pentru familie?
Am plecat cu mama şi cu o soră. O altă soră a rămas la Timişoara. Au chemat-o de câteva ori ca să dea explicaţii. Mi-era frică pentru ea. Îmi era un pic de teamă şi pentru mine. Aveam grijă să nu ies singur nicăieri.
Ce ai făcut când ai ajuns în Iugoslavia?
M-am dus la poliţie şi am cerut azil politic. După ce mi-am rezolvat hârtiile, m-am dus direct la Steaua Roşie. Le-am spus cine sunt şi i-am întrebat dacă nu vor un libero. Ştiam că aveau probleme pe acest post. De mic copil mi-au plăcut Steaua Roşie şi Steaua Bucureşti. Mergeam cu tata la meciurile celor de la Steaua Roşie, fiindcă Belgradul era mai aproape decât Bucureştiul. Vedeam jucători, echipe mari
, lume multă. Erau lucruri care mă uimeau.
Cum a fost contactul cu noua echipă?
Sârbii mi-au dat tot: apartament nou, cu trei camere, şi o maşină Peugeot 405, nounouţă. Ce schimbare... Aici aveam garsonieră şi o Dacie. La Belgrad primeam mărci, nu lei. Am pierdut un an din carieră. Mă antrenam cu echipa mare şi jucam la echipa a doua sub alt nume.
Miodrag Belodedici, fost internaţional român: "Sârbii mi-au dat tot. Aici aveam garsonieră şi o Dacie. La Belgrad primeam mărci, nu lei."
Tu ştiai ce reacţii a stârnit în ţară plecarea ta?
Nu ştiam, dar mă gândeam la altceva. Eu am venit la Steaua în ‘82, iar Marcel Răducanu fugise în Germania în ’81. Ne uitam la pozele de la club şi îmi spuneau colegii mai vechi: „Aici e corpul lui Marcel, dar au pus capul altcuiva!“. M-am gândit că aşa vor face şi cu pozele echipei de la Sevilla, că îmi vor schimba chipul cu al altui jucător...
Ţi-a fost frică să revii în ţară? Au trecut doi ani de la Revoluţie până când ai jucat iarăşi la naţională...
În ’90, antrenorii naţionalei au venit de două ori să mă cheme la Campionatul Mondial. Eu voiam, dar sârbii nu erau de acord. Au venit la mine nişte oficiali să-mi spună că nu se ştie exact care e situaţia în România şi să nu risc. Aşteptau hârtia aia de la Tribunalul Militar, dar a venit târziu, când antrenor la naţională era Cornel Dinu. Am jucat un amical cu Letonia (scor 2-0). Aceea a fost prima dată
când am pus, din nou, piciorul în România. S-ar fi putut întâmpla în ’91, când Steaua Roşie a avut un amical, la Timişoara, cu Poli. Nu ştiam ce-o să fie, eram emoţionat. Mă îmbrăcasem şi urcasem în autocar, dar m-au dat jos pe drum.
Cum te-au primit foştii coechipieri?
Nu toţi s-au bucurat să mă revadă. Erau unii care gândeau, probabil, altfel: „Uite, ăsta a plecat, n-a stat să mănânce salam cu soia alături de noi, iar acum vine să ne ia locul!“.
GLUMA BARMANULUI
Balint, sacoul şi telefonul
Gabi Balint, cel mai bun prieten al lui Belodedici din echipa Stelei, ne-a dezvăluit ce a păţit după „evadarea“ amicului său. „Eram la munte. Îl aşteptam la Revelion, fiindcă vorbisem să-l petrecem împreună la Poiana Braşov. Chiar îmi dăduse un sacou, să îl duc acolo, fiindcă el mai trecea pe la Socol şi n-avea rost să-l ia cu el. Cum s-a aflat că a plecat, m-au şi chemat să dau explicaţii. Le-am spus că habar n-aveam că vrea să părăsească ţara, că îmi dăduse acea haină pe care urma s-o poarte de Revelion. După aceea, mi-era un pic teamă că voi fi urmărit, că-mi vor asculta telefonul. Dar n-am mai vorbit cu el decât în momentul în care ne-am întâlnit în Spania, prin ’92. Atunci, la acel Revelion, barmanul de la restaurant mi-a făcut o glumă. A venit cu un telefon din acela vechi pe o tavă şi mi-a zis: „E Belo la telefon!“. M-am speriat, m-am înroşit, dar apoi am văzut că telefonul avea firul tăiat“, ne-a povestit Balint.
CEL MAI TITRAT FOTBALIST ROMÅN
Miodrag Belodedici
Data naşterii: 20 mai 1964
Locul naşterii: Socol, judeţul Caraş-Severin
Cluburi: Luceafărul Bucureşti, Steaua Bucureşti, Steaua Roşie Belgrad, FC Valencia, Real Valladolid, Villarreal, Atlante Mexico City
Naţionala României (1984- 2000): 55 meciuri/5 goluri
Trofee: Cupa Campionilor Europeni, Supercupa Europei, cinci titluri de campion, patru Cupe ale României, o Supercupă a României (toate cu Steaua Bucureşti); Cupa Campionilor Europeni, Cupa Intercontinentală, trei titluri de campion, o Cupă a Iugoslaviei (toate cu Steaua Roşie Belgrad).
Record: Este singurul fotbalist român care a cucerit Cupa Campionilor Europeni de două ori, cu două cluburi diferite.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
